Treceți la conținutul principal

Nimic fără știrea lui Dumnezeu



                                 

  „Nu se va întâmpla nimic mai mult sau mai puțin decât ceea ce va îngădui Dumnezeu.” Trebuie să fim pregătiți pentru faptul că chiar și visurile și dorințele noastre cele mai bune, chiar și acelea pe care le considerăm importante și plăcute lui Dumnezeu, ar putea să nu se împlinească. Dar, chiar și așa, în ciuda tuturor acestor realități, trebuie să păstrăm liniștea. Într-o perioadă în care ne sunt puse la încercare credința și răbdarea, cuvintele Părintelui Iosif  Vatopedinul rezonează adânc în inimile noastre. El ne spunea adesea: „Nu se va întâmpla nimic mai mult sau mai puțin decât ceea ce va îngădui Dumnezeu.” Întotdeauna, atunci când eram cuprinși de neliniște și întrebări despre ce va urma, el răspundea liniștit: „Unde este Dumnezeu, copilul meu? Nu te vede El? Lăsați totul în mâinile lui Dumnezeu și liniștiți-vă.” Aceste cuvinte nu sunt doar un simplu sfat, ci o învățătură profundă despre cum trebuie să trăim: să avem încredere în voia lui Dumnezeu, chiar și atunci când aceasta nu se potrivește cu dorințele noastre. Trebuie să facem tot ce ne stă în putere, ce depinde de noi, iar restul trebuie să lăsăm în mâinile lui Dumnezeu. Care este rezultatul acestei asceze? Atunci când o persoană se predă în mâinile lui Dumnezeu, ea ajunge să simtă o ușurare și o liniște interioară de nedescris. Devine asemenea unui copil fără griji în brațele mamei sale. Aceasta se transformă într-un copil care intră în Împărăția lui Dumnezeu. Persoana simte pace în suflet, îi mulțumește lui Dumnezeu pentru toate și se bucură. Nu are dușmani, nu simte sentimente negative față de oameni, nu îi este frică de nimeni, nu îi suspectează de nimic rău și nu simte că este în pericol, chiar dacă în fața sa se află oameni care ar putea să-i facă rău. Se simte în siguranță, protejat și încredințat în mâinile lui Dumnezeu."



Mitropolitul Atanasie de Limassol


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou