Minunea tămăduirii unui om la mormântul Sfântului Ioan Gură de Aur

                           

  "  Când au adus trupul Sfântului din Comane cu mare cinste, și l-au așezat pe el în biserica Apostolilor, atunci un om din cei puternici ai Constantinopolului, fiind bolnav și având credința mare în Sfântul Ioan Gură de Aur, a poruncit slugilor sale să-l aducă pe el în cinstita biserică a Sfinților Apostoli, unde este mormântul cel tămăduitor al purtătorului de Dumnezeu părinte Ioan Gură de Aur. Iar, după ce l-au dus pe el întru acea cinstită biserică, s-au rugat cu lacrimi și l-au pus pe pat. Deci, zăcând el și bolind, chemă în ajutor pe Sfinții Apostoli ai lui Hristos și pe Sfântul, Părintele nostru Ioan Gură de Aur, ca să-l miluiască pe el în primejdia lui, aducându-și aminte de cele necuvioase fapte făcute de el, înainte de îmbolnăvire. Iar când gândea la acestea, tânguindu-se, zicea: "Amar mie și vai de ticălosul cel nepocăit, cum voi merge pe calea dintru care nu mă voi mai întoarce ? Și cum voi suferi certarea înfricoșatului Judecător și muncile cele netrecătoare și veșnice ?"

   Deci, acestea grăindu-le acela, și mai multe decât acestea, tânguindu-se, cam pe la al șaselea ceas, toți au ieșit din cinstită biserica, și numai singur bolnavul a rămas și, căutând spre bolta acelei sfinte biserici, a văzut și chipul Domnului nostru Iisus Hristos și a început a grăi către Dânsul așa: "De chipul tău Stăpâne, deși zugrăvit de mâini omenești, mă cutremur și mă tem. Dar cum eu, ticălosul, Te voi vedea pe Tine, înfricoșatul Judecător, când vei veni să judeci toate ? Greșit-am, Stăpâne, iartă-mă pe mine, că n-am păzit poruncile Tale." Deci, acestea grăindu-le acela, a început a-și mărturisi păcatele sale spre Sfânta icoană. Iar, după ce, cu de-amănuntul, le-a spus pe toate, și-a mai adus aminte încă de alt păcat, pe care îl făcuse, și a început a zice: "L-am făcut Stăpâne, însă nu îndrăznesc a-l spune, nu îndrăznesc iubitorule de oameni, nu îndrăznesc, Milostive." Deci, acestea zicându-le el, a venit un glas de la Sfânta icoană, zicând: "Spune omule !" Iar după ce l-a spus și pe acela, a venit alt glas și i-a zis: "Iartă-ți-se ție păcatele tale !"

   Iar după ce s-a pogorât acel glas înfricoșat, s-a sculat omul sănătos și a căzut cu fața la pământ, strigând cu glas mare și înălțând cântări de mulțumire lui Dumnezeu, Celui ce nu voiește moartea păcătosului, ci așteaptă întoarcerea pocăinței și voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină. Deci, închinându-se chipului Mântuitorului Hristos și tămăduitorului mormânt al purtătorului de Dumnezeu părintele Ioan Gură de Aur, s-a dus la casa sa și, cealaltă vreme a vieții sale, a petrecut-o în curățenie și cu pază. Dumnezeului nostru slavă !."

Mitropolitul Grigore Dascălul.