"Într-o seară, la vecernie, văd pe părintele nostru că iese cu prohodul, mi-am dat seama că trebuie să fie un sfânt mai mare, că începusem să cunosc şi eu, şi cum venisem de la un drum, nu ştiam ce sfânt este a doua zi şi întreb pe o soră. Ea mi-a răspuns că se prăznuieştc Sf. Spiridon. Mă uit să văd de este litie pe masă, că ştiam că la sfinţii mai mari se face priveghere cu litie. Privegherea, nu se făcea, că erau surorile toate obosite de la salahoria ce-o făceau la zidirea chiliilor, iar litie nu era. Şi întreb pe maica eclesiarhă de ce nu are litie pe masă. Ea îmi spune că n-a ştiut că-i sfânt cu litie. Merg repede la chilia mea şi întreb surorile ce le aveam cu mine, dacă nu avem vre-o pâine, s-o tăiem în cinci bucăţi şi să putem face litia sfântului. Surorile îmi spun că nu au nici o coajă de pâine şi că de când am plecat eu, au mâncat numai mămăliguţă, iar oamenii care lucrează zidăria n-au avut făină. Tare necăjită, am alergat la chilia sorei Mărioara Alexandrescu de la Brăila, că văzusem pe mama ei în biserică şi am crezut că o să găsesc pâine adusă de mama-sa. Ea mi-a spus că a avut pâine, una întreagă, dar a tăiat-o şi a dat-o la surorile ce erau cu ea la ascultare, aşa că nu mai avea de loc. În această frământare, am alergat la dulapul unde ştiam că ţin surorile pâinea, zicându-le:Nu se poate să nu găsesc o pâine! Ele mă opreau zicându-mi că au făcut curat în el chiar azi şi nu are nimic, decât hârtia cu care 1-au îmbrăcat pe dinăuntru. Dar, minune, când deschid uşile de la dulap văd o pâine caldă şi moale. Strig la surori, zicând că ascund pâinea de mine şi mă lasă să pierd slujba. Ele, când au văzut că scot pâinea au rămas fără glas. Le-am rugat să-mi dea repede o tavă, cu două pahare în care să aibă vin şi untdelemn şi puţin grâu. Iar pâinea am tăiat-o în cinci bucăţi şi aşa am putut să facem litie Sfântului mare făcător de minuni Spiridon. După ce s-a făcut slujba litiei, pâinea a fost împărţită la cei ce eram în biserică. Toate se întrebau cine a adus această pâine caldă şi moale, căci la cuptor nu se făcuse pâine de mult. Sfântul nu m-a lăsat fără răspuns căci noaptea eu m-am visat într-o biserică şi am văzut că iese din Sfântul Altar cineva îmbrăcat Arhiereu. Mergând să-i sărut mâna, el m-a binecuvântat cu amândouă mâinile şi mi-a zis: “ Eu sunt ierarhul Spiridon şi-ţi mulţumesc de dragostea ce mi-ai arătat-o, căutând pâine pentru a-mi face litie. Să ştii că pâinea ce-ai găsit-o în dulapul tău, eu am pus-o, căci sunt gata a ajuta pe toţi cei ce-mi cer ajutor şi-mi arată dragoste prin pomenire. “ M-am deşteptat îndată şi m-am închinat, gândind la acest vis şi mulţumind purtării de grijă a Sfântului Spiridon. Aşa sunt sfinţii lui Dumnezeu: gata a te ajuta şi a-ţi da tot ceea ce-ţi trebuie, numai dacă ceea ce ceri este spre mântuirea şi folosul tău. Noi facem un pas, ei fac o mie spre noi. Noi dorim ceva şi ei sunt gata a ne împlini cererea. Deci, să-i rugăm pe sfinţi şi pe Preasfânta de Dumnezeu Născătoare la necazurile şi neajunsurile noastre şi vom căpata de îndată răspunsul dorit. Numai ei sunt aceia care ne iubesc sincer, căci am scăpat de ispititorul diavol."
Din cartea'' VIATA MĂICUȚEI VERONICA ''
Comentarii
Trimiteți un comentariu