,, Micuțul nostru Mucenic
Mult răbdând pentru Hristos
Învingând ca un războinic
Câștigând mult har, prețios.
Micuțul era, un îngeraș,
Ce inimile multora bucura.
Dar Dumnezeu L-a vrut în al Său locaș
Și o durere spre mântuire îi da.
A răbdat al nostru fecioraș,
Câțiva ani din viața sa
Sângerări, dureri, într-un salonaș,
Pentru Împărăția ce-l aștepta.
Mult maica l-a iubit,
Pe micuțul ei copil,
Dar nefiind un leac posibil
Maicii Domnului l-a dăruit.
În poala Sa îl adormea
Și sufletul și-l odihnea
Iar îngerii pe un norișor îl urcau
Și cu pâine de aur îl hrăneau.
Iată că Micul nostru prințișor,
Nicio durere nu mai simțea
L-a Acoperit Maica pe pruncușor,
De toată durerea grea.
A sosit și vremea
Ce Domnul o aștepta,
Ca în locașul ce-L Împărățea
Să primească un mucenic de-a dreapta Sa.
Așa că pe Mucenic a împărtășit
Într-o ceșcuță de nedestins,
Iar pruncul cu încredere a înghițit,
Și sufletul de trup s-a desprins.
Privind pe noul nostru mucenic,
Stând vesel în a Domnului Stăpânire
Se roagă Micuțul, puternic,
Pentru întreaga omenire.”

Comentarii
Trimiteți un comentariu