MĂRTURII ALE UNOR PROFESORI

                                  

"Pe Părintele Paisie I am întâlnit în urmă cu foarte mulți ani, atunci când eram foarte tânăr şi mă incingeam singur şi umblam unde voiam", potrivit cuvântului Domnului. Atunci am descoperit lumea Sfântului Munte, pe părinții lui, pe oamenii lui, mănastirile, chiliile, stâncile, copacii, florile, cărările, izvoarele şi porturile lui. O căutare încântătoare. Aşadar, atunci am fost găzduit de un compatriot de-al meu, pe nume Eolea, un nou Avraam, în înfățișare, în primirea de străini, în dulceaţa cuvântului, in credință și in simplitatea purtării lui. Acesta era pururea pomenitul stareţ al Danilellor, care se numea Gherontic. De acolo, intr-o dimineață, am apucat infricoşătorul urcus către Kerasia, pentru a merge după aceea la Kavsocalivia. Cred că eram la jumătatea cărării, când în partea stângă am văzut un monah de.vârstă mijlocie, smerit şi aproape zdrenţuros, care se afla in curtea unei colibe. Stătea pe un zid de piatra, far lângă el se afla una sau două pisici, nu-mi aduc bine aminte. Era ultima chilie a Katunaklei, numită a lui Ipatie", Monahul mi-a zärit. L-am salutat călugăreşte, iar el mi-a răspuns și m-a chemat să intru în curte şi să mă odihnesc. Am intrat şi m-am aşezat lângă el pe zidul de piatră. Nu-mi pot aminti exact despre discuția noastră,

deoarece au trecut mulți ani de atunci, iar eu sunt cam uituc. Îmi aduc aminte numai de două-trei lucruri. Mai întâi că am vorbit despre deşertăciunea lumii şi despre faptul că moartea este ceva firesc
pe atunci eram foarte tânăr pentru abordări teologice privitoare la viaţă şi moarte şi despre comuniunea
pe care o avem cu cei adormiți și în viața prezentă trăită în credință. Pretextul acestei discuții a fost un rând de cranii aşezate pe un raft, privelişte macabră
pentru mine, iar pentru el firească şi foarte duhovnicească. In al doilea rând, m-a impresionat sărăcia chiliei şi desăvârşita lipsă de mângâiere, atát a împrejurimilor, cât şi a interiorului, aşa cum am văzut când am intrat in chilie, unde se sârguia să-mi pregătească ceva ca să mă întărească pentru drumul pe care îl mai aveam de parcurs. In al treilea rând, nu-mi aduc aminte din ce pricină, fie din laudăroșenia mea, fie datorită faptului că a văzut cugetarea mea semeață, a spus ceva,
mustrând pe cei care cred că fac ceva umblând ca nişte turişti prin Sfântul Munte şi căutând sfinți. La Kavsokalivia am aflat de la starețul loasafeilor şi de la amabilul monah Antonie despre identitatea
monahului de la chilia lui Ipatie". Era Părintele Paisie. De atunci l-am întâlnit de mai multe ori în Sfantul Munte şi la Sihastria Joan Evanghelistul" de la Suroti. Odată, am facut impreună o priveghere de
neuitat la praznicul Sfantului Ioan Teologul, la Chilia cu acelaşi nume a Mănăstirii Kutlumuş."

Fundulis M ioanis