"Acest fericit Părinte se trăgea din oameni de bun neam, dar, părăsindu-și averile și țara și toată desfătarea lumească, a venit la Ierusalim ca să se închine Sfântului Mormânt al Mântuitorului și tuturor Locurilor Sfinte și de minuni pline, ce se află acolo. Și, închinându-se și câștigând darul cel dintru acestea, s-a dus și a rămas la mănăstirea ce se zice Hozeva, de unde și numele Hozevitul, și, făcându-se monah, s-a numărat împreună cu frații. Și atât de nebiruit s-a arătat, încă de la început, la toată osteneala și la viață aspră, voind a urma lui Hristos, Celui ce pentru noi a murit cu trupul, omorându-se împreună cu El și împreună răstignindu-se, încât se părea că este fără de trup și-i uimea pe toți prin puterea răbdării sale, celei peste fire. Deci, ajungând la vârful nepătimirii și umplându-se de darul Sfântului Duh și ca un stâlp însuflețit și chip al bunătăților făcându-se, la cei împreună viețuitori și la toți ceilalți, și neslăbind, până la sfârșit, din pustnicie și duhovnicească lucrare, și-a aflat odihna ostenelilor și durerilor sale, mutându-se în această zi, către Domnul său cel dorit."

Comentarii
Trimiteți un comentariu