Luna ianuarie în 6 zile: Sfânta și Dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos

 

După întoarcerea Sa de la templul din Ierusalim, unde rămăsese, la doisprezece ani, Domnul Iisus s-a aflat în Galileea, în cetatea Nazaret, unde a crescut, tăinuindu-Și înaintea oamenilor puterea și înțelepciunea dumnezeirii Sale, până la treizeci de ani, că necuviință se socotea la iudei, ca cineva, înainte de treizeci de ani, să ție rânduiala de dascăl sau preot. Pentru aceasta și Hristos, până la atâția ani, nu a început propovăduirea Sa. Și viețuia în Nazaret cu Preacurata Maica Sa și cu Dreptul Iosif, care era tâmplar, până ce acela a fost viu, cu care împreună se și ostenea la lucrul tâmplăriei. Iar murind acela, singur lucra cu mâinile Sale, câștigându-și hrana lui și a Preacuratei Maicii Sale, din osteneala mâinilor, ca să ne învețe pe noi a nu ne lenevi, nici a mânca pâinea în zadar.

Și împlinindu-se acei treizeci de ani și vremea dumnezeieștii Lui arătări venind, ca să se arate lui Israel, cum zice Scriptura, atunci a venit cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie, trimițându-l pe el ca să meargă și să înceapă a boteza cu apă. Și i-a dat lui și un semn încredințat, după care putea să cunoască pe Mesia, Cel ce atunci venise în lume, precum singur Botezătorul ne spune, zicând: "Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis mie: deasupra Căruia vei vedea Duhul, pogorându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt." Deci, ascultând Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit în partea Iordanului, propovăduind botezul pocăinței, întru iertarea păcatelor, el fiind acela de care zisese proorocul Isaia mai înainte: "Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui."

Și ieșeau la dânsul oamenii din toată latura Iudeii și a Ierusalimului și se botezau în râul Iordanului, de la dânsul, mărturisindu-și păcatele lor. Atunci, a venit și Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de la dânsul. Și era vremea când Ioan spusese poporului, zicând: "Vine după mine, Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălțămintelor Lui. Că eu v-am botezat cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt." Deci, a venit atunci și Iisus să se boteze, măcar că nu îi trebuia botezul, ca unul ce era curat și nespurcat, și din Preacurată și Preasfânta Maică-Fecioară se născuse, fiind El și Izvorul a toată curăția și sfințenia. Însă, că Cel ce a luat asupra Sa păcatele a toată lumea, că Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, a venit la rău, ca să le spele pe ele cu botezul pocăinței. A venit la ape, ca să sfințească firea apelor, a venit să se boteze, ca să ne gătească nouă scăldătoarea Sfântului Botez, la Ioan a venit, ca acesta să fie pentru dânsul martor nemincinos, ca unul ce a văzut pe Duhul Sfânt pogorându-se peste El, Care se boteza, și glasul Tatălui de sus a auzit. Și L-a cunoscut Ioan cu Duhul și se apără, zicând: "Eu am trebuința să mă botez de la Tine și Tu vii la mine?" Că Ioan avea trebuință, cu adevărat, de botezul cel de la Domnul, că cela ce era în păcatul neascultării, cel adus de Adam asupra a tot neamul omenesc. Iar Domnul a zis către dânsul: "Lasă acum, că așa se cade nouă a împlini toată dreptatea." Ca și cum ar fi zis: "Mi se cade Mie să împlinesc și această poruncă a lui Dumnezeu." Că porunca a Lui era cu adevărat botezul lui Ioan, precum înțelege Sfântul Ioan Gură de Aur.

Și s-a botezat, Iisus, de treizeci de ani fiind, de vreme ce, la vârsta de treizeci de ani, omul se pleacă cu lesnire către tot păcatul. Că grăiește Sfântul Ioan Gură de Aur: "Cea dintâi vârstă a copilăriei are multă neștiință și nebunie; cea de a doua vârstă a tinereților, cu pofta trupească se aprinde; iar cea de treizeci de ani, vârsta bărbatului desăvârșit, aceasta robește pe om tuturor păcatelor. Deci, pentru aceasta și Hristos Domnul a așteptat până la această vârstă cu Botezul, ca la toate vârstele să împlinească voia Domnului și să sfințească firea noastră și să ne dea putere ca să biruim patimile și să putem scăpa de păcatele cele de moarte. Iar, după Botezul Său, Domnul a ieșit îndată din apă, adică, n-a zăbovit în apă. Se spune, în adevăr, că Sfântul Ioan Botezătorul, pe fiecare om care se boteza, îl afundă în apă până la grumaji și-l ținea așa până ce toate păcatele sale își mărturisea și atunci îl lăsă pe el și ieșea din apă. Dar Hristos, fiind fără de păcat, n-a zăbovit în apă, și pentru aceasta Evanghelia zice că a ieșit îndată din apă.

Și, ieșind Domnul din rău, i s-au deschis Lui cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger și Duhul lui Dumnezeu spre Domnul, Cel ce S-a botezat, S-a pogorât, la vedere, ca un porumbel. Căci, precum în zilele lui Noe, micșorarea apelor a vestit-o o porumbiță, tot așa și aici, micșorarea păcatului s-a vestit cu asemănarea porumbelului. Și Duhul Sfânt S-a arătat sub această asemănare, fiindcă această pasăre este curată și iubitoare de oameni și blândă și fără răutate și la loc urât nu stă. Așa, și Duhul Sfânt, este izvor al curăției, izvor adânc al iubirii de oameni, învățător al blândeților, vistier al bunătăților, și fuge de la cel ce se tăvălește în mocirla păcatului, fără de pocăință. Și, pogorându-se Duhul Sfânt, ca un porumbel, peste Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit." Aceluia se cuvine slavă și stăpânirea în vecii vecilor! Amin.