Luna ianuarie în 11 zile: pomenirea Preacuviosului Pãrintelui nostru Teodosie, începãtorul vieţii de obşte şi Dascãlul pustiei (+529).

  

    "Acest Preacuvios Părinte al nostru Teodosie era din satul Mogarion, din ţinutul Capadochiei, şi se trăgea din părinţi dreptcredincioşi Proeresie şi Evloghia. A fost crescut de părinţii săi cu bune obiceiuri şi cu învăţătura de carte. De foarte tânăr a primit treapta de citeţ al bisericii şi era iscusit cititor al sfintelor cărţi, către popor, ca nimeni altul. Şi auzind în inima lui chemarea Domnului, să iasă din ţara lui şi să urmeze pe Domnul, a îmbrăcat haina şi viaţa călugărească şi a plecat la Ierusalim. În drum, s-a oprit în Antiohia, unde a dorit să vadă pe Sfântul Simeon Stâlpnicul, care l-a primit pe stâlpul său, strigându-l pe nume, fără a-l cunoaşte, şi i-a binecuvântat calea, proorocindu-i multe din cele ce aveau să i se întâmple. Ajuns la Ierusalim, după ce s-a închinat la Sfintele Locuri, se întreba mereu ce fel de viaţă călugărească se cuvenea să-şi aleagă; cea singuratică, a sihaştrilor, sau viaţa cu mai mulţi călugări, stând sub îndrumarea unui conducător înţelept şi luminat, adică viaţa de obşte? Şi, hotărându-se pentru viaţa de obşte, a stat sub ascultarea unui stareţ, Longhin, cu bun neam şi iscusit pe calea mântuirii. La porunca stareţului său, Sfântul Teodosie a condus o vreme o biserică, pe drumul spre Betleem. Simţind însă că laudele încep să-i schimbe inima, s-a retras într-o peşteră din munte, unde, la început, a primit ucenici mai puţini, apoi pe toţi cei ce veneau la el. Cu toţi aceşti ucenici, Sfântul Teodosie a zidit o mare mânăstire aproape de Betleem, unde pentru prima dată în Palestina, a rânduit toate, după legile vieţii de obşte, de unde şi faima lui de "întemeteietorul vieţii de obşte." Mănăstirea lui era ca o adevărată cetate, cu patru biserici, trei bolniţe şi locuinţe deosebite pentru călugări şi oaspeţi de toate neamurile, câte erau acolo, viaţa desfăşurându-se în cea mai desăvârşită tăcere şi evlavie. Era o viaţă de înfrânare, de slujire a oamenilor şi de rugăciune de zi şi de noapte. Cu toată vârsta înaintată, până la sfârşitul său, Sfântul Teodosie nu a schimbat nimic din asprimea vieţii sale petrecută în post, în priveghere şi în rugăciune. Timp de 30 de ani, din viaţa sa, nici pâine n-a mâncat, hrănindu-se cu legume şi ierburi sălbatice. Era scump prieten duhovnicesc cu Sfântul Sava cel Sfinţit şi l-a învrednicit Hristos şi cu darul facerii de minuni. N-a iubit bunurile pământeşti, ci, totdeauna, ajuta din ele pe săraci. Şi aşa s-a mutat către Domnul, având 105 ani, în anul 529, la 11 ianuarie. "