Luna ianuarie în 11 zile: pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodosie, începătorul vieții de obște și Dascălul pustiei (+529)

 

"Acest Preacuvios Părinte al nostru Teodosie era din satul Mogarion, din ținutul Capadochiei, și se trăgea din părinți drepcredincioși Proeresie și Evloghia. A fost crescut de părinții săi cu bune obiceiuri și cu învățătura de carte. De foarte tânăr a primit treapta de citeț al bisericii și era iscusit cititor al sfintelor cărți, către popor, ca nimeni altul.

Și auzind în inima lui chemarea Domnului, să iasă din țara lui și să urmeze pe Domnul, a îmbrăcat haina și viața călugărească și a plecat la Ierusalim. În drum, s-a oprit în Antiohia, unde a dorit să vadă pe Sfântul Simeon Stâlpnicul, care l-a primit pe stâlpul său, strigându-l pe nume, fără a-l cunoaște, și i-a binecuvântat calea, proorocindu-i multe din cele ce aveau să i se întâmple. Ajuns la Ierusalim, după ce s-a închinat la Sfintele Locuri, se întreba mereu ce fel de viață călugărească se cuvenea să-și aleagă; cea singuratică, a sihaștrilor, sau viața cu mai mulți călugări, stând sub îndrumarea unui conducător înțelept și luminat, adică viața de obște? Și, hotărându-se pentru viața de obște, a stat sub ascultarea unui stareț, Longhin, cu bun neam și iscusit pe calea mântuirii.

La porunca starețului său, Sfântul Teodosie a condus o vreme o biserică, pe drumul spre Betleem. Simțind însă că laudele încep să-i schimbe inima, s-a retras într-o peșteră din munte, unde, la început, a primit ucenici mai puțini, apoi pe toți cei ce veneau la el.

Cu toți acești ucenici, Sfântul Teodosie a zidit o mare mănăstire aproape de Betleem, unde pentru prima dată în Palestina, a rânduit toate, după legile vieții de obște, de unde și faima lui de "întemeietorul vieții de obște."

Mănăstirea lui era ca o adevărată cetate, cu patru biserici, trei bolnițe și locuințe deosebite pentru călugări și oaspeți de toate neamurile, câte erau acolo, viața desfășurându-se în cea mai desăvârșită tăcere și evlavie. Era o viață de înfrânare, de slujire a oamenilor și de rugăciune de zi și de noapte.

Cu toată vârsta înaintată, până la sfârșitul său, Sfântul Teodosie nu a schimbat nimic din asprimea vieții sale petrecută în post, în priveghere și în rugăciune. Timp de 30 de ani, din viața sa, nici pâine n-a mâncat, hrănindu-se cu legume și ierburi sălbatice. Era scump prieten duhovnicesc cu Sfântul Sava cel Sfințit și l-a învrednicit Hristos și cu darul facerii de minuni. N-a iubit bunurile pământești, ci, totdeauna, ajuta din ele pe săraci.

Și așa s-a mutat către Domnul, având 105 ani, în anul 529, la 11 ianuarie."