Luna ianuarie în 10 zile: pomenirea celui între Sfinți Părintele nostru Grigorie, episcopul din Nyssa (+396)

 

"Acest Sfânt Grigorie era frate mai tânăr, după trup, cu Sfântul Vasilie cel Mare. Și-a făcut învățătura cărții la școlile din orașul său, Cezareea Capadochiei, dar, prin setea lui de cunoaștere și prin marea putere a gândirii și a scrierilor sale, a ajuns a fi cel dintâi mare dascăl, părinte și teolog slăvit al vieții duhovnicești ortodoxe. În tinerețea sa, a fost o vreme când a intrat în slujba bisericii, în treapta de citeț, dar, în loc să rămână în biserică el s-a făcut profesor. A fost căsătorit cu fericită Teosva, pe care Sfântul Grigorie de Nazianz a cinstit-o cu multe laude, numind-o: "podoabă Bisericii, frumusețea lui Hristos și cea cu adevărat sfânta soție de preot", fiind ea diaconiță a Bisericii, iar Sfântul Grigorie, bărbatul ei, fiind preot.

Și murind Teosva, pe vremea împăratului arian Valens, Sfântul Vasilie, ce era atunci arhiepiscop în Cezareea Capadochiei, a chemat pe fratele său Grigorie la luptă cu cea din urmă mare înfruntare a arianismului contra Bisericii: l-a făcut episcop și i-a încredințat scaunul cetății din Nyssa, din Capadochia. Nu era o cetate de seamă, dar Sfântul Vasilie voia oameni cu o credință ortodoxă neșovăielnică în jurul său: "Este mai bine ca episcopul să dea cinste scaunului său, decât să capete cinste episcopul de la scaun", zicea el. Și, în această luptă, Sfântul Grigorie a fost izgonit din scaunul său vreme de patru ani, de arienii lui Valens. Dar primirea ce i-au făcut credincioșii, când s-a întors, arătă cât era de iubit de păstoriții săi.

A fost însărcinat de Sinodul din Antiohia să meargă în Arabia și Palestina, ca să aducă pace bisericilor tulburate de eretici. A luat parte la cel de al doilea Sinod ecumenic, în anul 381, alături de Sfântul Grigorie de Nazianz, statornicind credința în Duhul Sfânt. E vremea când legătura cu el era un semn de ortodoxie.

Scrierile sale au făcut din el un "Părinte al părinților" și un "stâlp al Ortodoxiei", fiind scrieri de temeinică putere de gândire ortodoxă și de înaltă trăire lăuntrică, precum: Marea Cateheză, Facerea omului, Viața lui Moise, Cântarea Cântărilor, Fericirile, Așezământul creștinesc.

S-a mutat la Domnul către anul 400, în ziua de 10 ianuarie, lăsându-ne mărturie toată măsura mărilor sale daruri."