Livada în vremea iernii...

 

       

"Şedeam odată şi mă uitam cu stăruinţă la livadă. Deodată a căzut un văl de pe ochii mei: înaintea lor s-a deschis cartea naturii. Această carte, dată spre citire lui Adam cel întâi zidit, este o carte ce cuprinde în sine cuvântul Duhului, asemenea Dumnezeieştilor Scripturi. Dar ce învăţătură am desluşit în livadă? Învăţătura despre învierea morţilor, învăţătură puternică, învăţătură dată printr-o lucrare asemănătoare cu învierea. De nu ne-am fi obişnuit să vedem învierea naturii primăvara, ni s-ar fi părut un lucru cu totul de minune, de necrezut. Nu ne minunăm fiindcă ne-am deprins cu ea; văzând de atâtea ori minunea, parcă nici nu am mai vedea-o! Privesc la ramurile despuiate ale pomilor, şi ele îmi spun, cu glas vrednic de crezare, în limba lor tainică: „,Vom învia, ne vom acoperi cu frunze, ne vom umple de bună-mireasmă, ne vom impodobi cu flori şi roade: cum nu vor învia şi oasele omeneşti uscate în vremea primăverii lor?"

       Ele vor învia, se vor înveșmânta cu trup; cu un chip nou vor păşi într-o viață nouă şi într-o lume nouă. Precum pomii care, nesuferind asprimea gerului, şi-au pierdut seva vieţii, se taie la venirea primăverii şi se scot din livadă şi se bagă în cuptor, aşa şi păcătoşii care şi-au pierdut viața - pe Dumnezeu - vor fi adunaţi în ziua cea din urmă a acestui veac, în începătura veacului veşnic care va să vie şi vor fi aruncaţi în focul care nu se stinge.

       De ar fi cu putinţă să găsim un om care să nu cunoască prefacerile pe care le naşte schimbarea anotimpurilor, de l-am aduce pe acest strain in livada care cu măreţie doarme în vremea iernii somnul morţii, i-am arăta pomii despuiați i-am povesti despre bogăţia în care se înveșmântează aceştia primăvara în loc de raspuns el s-ar uita la noi şi ar zâmbi - în aşa măsură i s-ar părea un basm cu neputinţă de împlinit cuvintele voastre! În acelaşi chip şi învierea morţilor le pare cu neputinţă acelor „înțelepți ce rătăcesc în bezna înţelepciunii pământeşti, care nu știu că Dumnezeu este Atotputernic, că înţelepciunea Lui cea de multe feluri poate fi contemplată, dar nu pătrunsă de mintea zidirilor. La Dumnezeu toate sunt cu putință: pentru El nu există minuni. Slabă e cugetarea omului: ceea ce nu ne-am deprins să vedem ni se pare lucru cu neputinţă de împlinit, minune de necrezut. Lucrurile lui Dumnezeu, la care privim mereu și deja cu nepăsare, sunt lucruri minunate, lucruri mari, neurmate.

        Şi natura repetă în fiecare an, înaintea ochilor întregii omeniri, învăţătura despre învierea morţilor, zugrăvind-o printr-o tainică lucrare de prefacere!"

   EXPERIENȚE ASCETICE

   SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV