Lasă lacrimile mele, lasă-le să curgă, Doamnă,
Pentru toți aceia care Sfânt Numele Tău nu-l cheamă
Lasă ochii mei să ardă, lasă mâna să se frângă
Pentru toți aceia care nu te vor pe Tine Mamă.
Lasă sufletu-mi să fie stors de orișice mireasmă
Vestejit să cadă, Maică, spre icoana Ta cea Sfântă,
Pentru toți aceia care risipesc prea mult din daruri
Şi izvorul Tău de haruri, Doamnă, nu-l binecuvântă.
Lasă rana să-nflorească în genunchii mei, Stăpână,
Să stropesc cu sânge proaspăt lespezile casei Tale
Pentru toți aceia care nu se pleacă Sfintei Slave
Şi-ntorcându-şi fața aspră, trec alăturea de cale.
Lasă-mă să-mi torn iubirea peste fața Ta cea Sfântă
Să Te-mpodobesc cu slavă și cu rugă ne-ncetată,
Pentru toți aceia care pângăresc cu vorbe amare
Şi lovesc cu şfichi de hulă peste chipul Tău, Curată.
Lasă-mă să ard în taină, ca o tainică făclie
Şi să mă topesc în focul rugăciunii către Tine
Pentru toți aceia, care Te îneacă-n val de ură
Şi de grijile vieții au uitat să se-nchine.
Lasă-mă să-mi dau viața, să ți-o pun în palme Ție
Şi să mi se scurgă, Doamnă, vlaga ceas de ceas din vine
Pentru toți aceia, care rătăciți de vraja vieţii
Nu mai cată, Prea Curată, să se-ntoarcă către Tine.
Dacă viaţa mea săracă, încă nu s-ajunge Sfântă
Lipsa lor, a multor inimi, cu iubirea s-o-mplinească
Tu trimite-mi har din ceruri şi cu mila ta cea multă
Fă, ca biata mea iubire, golul lor să-l covârșească.
Lasă lacrimile mele. Zorica Lațcu Teodosia

Comentarii
Trimiteți un comentariu