Ispite și suferințe

       

„Prin osteneli şi încercări trebuie să curățim chipul, după care am fost făcuți raționali şi în stare de orice înțelegere și de asemănare cu Dumnezeu". 

        Chipul lui Dumnezeu este suflarea, darul Duhului Sfânt, pe care Domnul a suflat-o în fața lui Adam atunci când l-a zidit. Fără această suflare, omul se aseamănă cu fiarele sălbatice, cu odraslele vrăjmaşului. Şi vedem că omul, fiinţă dinamică, tinde să se asemene fie cu Dumnezeu, fie cu diavolul.

        Sfântul Avva Filimon se opreşte aici asupra unui alt aspect, tălmăcind că strădaniilor de bunăvoie trebuie să li se adauge ispitele fără de voie. Necazurile, încercările şi ispitele sunt precum un cuptor încins care îl curăţeşte pe om „de cele ascunse ale sale" şi îl face,,vas de cinste, sfințit, de bună trebuinţă stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun".

       Oare de ce Avva Filimon înfăţişează ispitele ca pe ceva necesar şi pozitiv în viața ascetului? De ce Sfântul Antonie spune că fără încercări nimeni nu se poate mântui"? De ce Cuviosul Sofronie numeşte suferinţele şi încercările un privilegiu şi „pecetea alegerii de către Dumnezeu"?

      De obicei, ispitele vin asupra omului ca o surpriză neplǎcută şi dureroasă. Din pricina lor, unii se clatină şi cad în deznădejde. Cu toate acestea, nevoinţa de bunăvoie nu este îndeajuns pentru mântuire, deoarece omul care o ia asupra lui se luptă numai cu acele laturi ale sinelui său pe care este în stare să le vadă. În vreme ce Dumnezeu, Care scrutează adâncurile inimii omului, îi cunoaște păcatele ascunse şi neajunsurile. El îngăduie fiecărui om ispite după puterile lui, pentru ca să-şi dea seama de păcatele lui ascunse și astfel să se îngrijească să le șteargă.

       „Prin osteneli şi încercări trebuie [...] să ne ținem simțirile neamestecate cu nicio pată, topite din nou în oarecare chip in cuptorul încercărilor, ca aşa să ne preschimbăm spre cinstea împărătească”.

        Simțurile şi, în general, întreg omul cel vechi sunt lămurite în cuptorul ispitelor, nu pentru a fi nimicite, ci pentru ca rugina patimilor păcătoase să fie îndepărtată şi să strălucească, ca aurul de dedesubt, "omul cel tainic al inimii" , chipul lui Dumnezeu..."

   ARHIMANDRITUL ZAHARIA ZAHAROU

   ISIHASMUL

   CUPTORUL ÎNROURAT AL INIMII