Întru această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ioan, cel sărac pentru Hristos, care și Calivit, adică Colibașul, s-a numit
"Acesta a fost din Constantinopol, pe vremea împărăției lui Leon cel Mare (457-474), fiind fiul lui Eutopie, mare dregător la curtea împăratului, iar maica lui se numea Teodora. Și dintru începutul vârstei, la școala unde învață, văzând el odată pe un călugăr din mănăstirea neadormiților, s-a aprins de focul slujirii lui Hristos. Și văzând dragostea lui de Dumnezeu, i-au dat părinții lui o mică Evanghelie ferecată cu aur, ca să o poarte cu el. Dar el, ieșind din lume fără știrea părinților, s-a făcut monah. Și a petrecut multă vreme cu grea nevoință și mare râvnă în mănăstirea lui.
Însă, de la o vreme, din lucrarea vrăjmașului, a început el a fi muncit cumplit de patima dorului de părinți. și n-a putut birui patima, decât spunându-și gândul sau egumenului. Deci, a căpătat el iertăciune și binecuvântare să iasă din mănăstire și să petreacă în zdrențe, într-o colibă aproape de casa părinților săi, îndurând umilințe, mila slugilor și a străinilor, și luptele vieții pustnicești, fără să se facă cunoscut, ca și când ar fi fost un străin. Și așa a petrecut el în pace și fără să-l cunoască nimeni, purtându-și portul lui străin, trăind în chip sărăcăcios și văzând pe părinții lui, care treceau pe lângă el și nu-l luau în seamă.
Dar când a fost să moară, el a chemat pe maica sa și, arătându-i Evanghelia cea ferecată cu aur, s-a făcut cunoscut că este fiul lor. Și au rămas uimiți părinții lui și nu știau ce să facă: să se bucure că l-au aflat sau să plângă pentru sfârșitul lui. Și și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu, lăsând să fie îngropat în coliba lui. Iar peste mormântul fericitului, părinții lui au ridicat o sfântă și slăvită biserică."

Comentarii
Trimiteți un comentariu