"Aceasta a fost din cetatea Nicomidiei, pe vremea împărăției lui Maximian, de neam vestit, frumoasă la chip, și cu bune obiceiuri și credincioasa roabă a lui Hristos Iisus. Și, fiind prinsă de închinătorii la idoli, a fost silită să aducă jerfa zeilor, și, nesupunându-se, a fost bătută cumplit, dar ea a răbdat aceasta cu bărbăție. Apoi, data a fost spre batjocura unui barbar, și acesta a dus-o pe ea la casa lui. Iar ea, neîncetat, în mintea ei, se rugă Preacurat Mirelui său, lui Dumnezeu, ca să-i păzească curățirea ei nestricată.
Deci, când spurcatul acela barbar s-a închis în casă, Sfântă l-a rugat pe el să o aștepte pe ea puțin, făgăduindu-i să-i dea o buruiană pe care, de o va purta cu sine, apoi nu-l va răni pe el nici o armă a dușmanului, zicând ea despre sine că este fermecătoare. Iar barbarul i-a zis ei: "Îmi vei da pe urma buruiana aceea." Răspuns-a înțeleaptă fecioară: "Nu este cu putință să fie găsită buruiana aceea de femei nefecioare, ci numai de fecioare nenunțite. Ca altfel, acea buruiană nu are nici o putere." Și a slăbit-o barbarul, până ce îi va arăta lui buruiana aceea.
Deci, Sfântă, în grădina mergând și adunând niște buruieni, pe care le-a aflat acolo, i le-a arătat lui. Iar el i-a zis : "Și cum voi ști că sunt adevărate cele grăite de tine ?" Iar ea a pus buruienile acelea pe grumaji ei și i-a zis lui: "Ia o sabie ascuțită și, repezind-o tare cu amândouă mâinile, și, lovește-mă în grumaji, pe cât vei putea și din aceasta vei ști că nicidecum nu mă va vătăma sabia ta." Iar el, crezând cuvintele ei, a luat sabia și a dus-o la capul Sfintei fecioare și a repezit-o tare și, lovind-o i-a tăiat cinstitui ei cap. Și, cunoscând el că a fost batjocorit de dânsa, scrâșnea cu dinții săi, dar la nimic nu ajută. Că acum înțeleaptă fecioara s-a dus neîntinată către Mirele ei Hristos, lăsând preaminunat chip de înțelepciunea sa, voind mai bine să moară, decât să-și piardă fecioria ei".
Comentarii
Trimiteți un comentariu