"Definind înşelarea, Sfântul Iosif Isihastul spune că " înşelare se numeşte depărtarea cu totul de la calea cea dreaptă şi de la adevăr; ea este lepădarea adevărului şi îmbrăţişarea minciunii." Prin urmare, înşelarea este o dezorientare de la traseul corect şi o abatere de la viețuirea adevărată şi autentică. Se schimbă scopul, ţelul călătoriei și, deşi omul Îl caută pe Dumnezeu, sfârșește prin a urmări îndumnezeirea propriului sine.
Aşadar, „omul cade în înşelare fie din lipsă de experiență, fie din mândrie. Dacă e din lipsă de experiență, Domnul îl vindecă repede pe cel înşelat, dar dacă e din mândrie, atunci sufletul va suferi multă vreme, până când se va fi învăţat smerenia, și abia atunci îl va tămădui Domnul. Cădem în înşelare când credem că suntem mai deștepți și mai experimentați decât alții, ba chiar şi decât duhovnicul nostru."
O însuşire caracteristică a mândriei este sporirea lucrării imaginației, pe care o opreşte smerenia. Diavolul, deoarece şi-a imaginat şi şi-a închipuit cu mintea lui că ar fi asemenea cu Dumnezeu, a căzut, şi din vrednicia de arhanghel a devenit diavol. Sfântul Nicodim ne spune că "imaginația este poarta prin care demonii intrând, se amestecă cu sufletul." După cum se vede de mai sus, principala cauză a înşelării este mândria şi credinţa în propriile noastre puteri.
Sfântul Sofronie spune că înşelarea constă, în principal, în faptul că omul îşi plăsmuiește în minte imagini sau se dedă exaltării psihologice şi visǎrii." Îşi plăsmuieşte, aşadar, propria sa lume, în care se îndreptăţeşte pe sine însuşi.
Înşelarea începe şi de la gândul că rugătorul ar trebui să dobândească, într-un interval scurt de timp, dumnezeiescul har şi diferite experiențe duhovniceşti. În continuare, o altă cauză care poate duce la stări asemănătoare este a da o mare greutate și o importanţă esenţială metodelor psiho-tehnice, care, din mijloace ajutătoare pentru adunarea minţii neputincioase, devin, în cele din urmă, scop în sine. Pentru ca rugăciunea minții să rodească, trebuie să fie spusă într-un duh de adâncă pocăință."
MONAH SIMEON AGHIORITUL
TREZVIA ȘI LUCRAREA LĂUNTRICĂ

Comentarii
Trimiteți un comentariu