"Doamne, inima nu mi-e buna de nici o treabă,
Prea am tinut-o-n piept numai podoabă!...
N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la scoală;
Am cruțat-o...si mi-a ramas nepriceputa, goală.
Am crescut-o mai rău ca pe prințese:
... Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu țese.
Voinica, se plânge că oboseste-ndată:
Inimă făr de rost, inimă răsfățată
Credeam că aşa trebuie: poeții
Sa-şi poarte inima mai presus de greul vieții!
Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,
Stă numai de dragoste, imi face doar necazuri.
Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Că nu-i dau raiul, scari la cer, punti peste veacuri!
...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o indrept.
Numai singur Tu de-acum poți...Te astept.
Intră, Doamne, acolo, la ea în piept."
Vasile Voiculescu

Comentarii
Trimiteți un comentariu