Inceputul si sfarsitul oricarui bun este Hristos!

"Mult m-am bucurat, fiul meu, pentru ca imi ceri cuvant de la Dumnezeu spre folosul sufletului tau. 

Deschide-ti, dar, urechile si ti le voi umple de bunatati. Asculta, fiul meu.

Gura ta sa spuna continuu rugaciunea: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!" Suflarea ta sa se lipeasca de numele Mantuitorului nostru.

Daca vei reusi sa o spui mult timp, mintea se va obisnui sa o spuna cu cuvantul cel dinauntru. 

Iar cand mintea se va curata cu rugaciunea, va cobori in inima si se vor uni atunci mintea, cuvantul si inima.

Prin chemarea neincetata a numelui lui Hristos, rugaciunea isi face cale spre inima prin inspiratie si expiratie. 

Prin aceasta mintea, cuvantul si inima devin una. Iar inima, fiind curatita continuu, este umbrita de har pe masura. Si atunci, fara sa-ti dai seama, putin cate putin, se face cer - rai inlauntrul tau. 

Pana aici este lucrare; de aici i se spune contemplare, vedere duhovniceasca. Sa ajungi pana aici, si celelalte le vom spune cand va veni timpul.

Sa stii numai ca totul, inceputul si sfarsitul oricarui lucru bun este Hristos. 

Noi singuri nu putem sa facem nimic daca Hristos, cu harul Sau dumnezeiesc, nu va lucra impreuna cu noi. Mai intai S-a recunoscut El pe Sine in noi, si dupa aceea L-am recunoscut noi. Acela ne-a iubit mai intai, si noi dupa aceea. Daca Hristos nu va lucra, nu se misca nimic bun in noi.

Sa devii ca un copil mic, cu toata simplitatea copilareasca, si sa cazi la picioarele Maicii Domnului, care tine in brale ca pe un prunc mic pe Marele Dumnezeu. 

Plangi si striga cu multa dragoste, pe care ti-o va da din nou Hristos : " Dulcea mea Maicuta, ajuta-ma, invata-ma cum sa ma mantuiesc ! Mijloceste, Maicuta mea, la Fiul Tau sa-mi arate care este voia Lui, pentru ca sa o fac, si ce sa cer de la El. Sa-mi deschida ochii sufletului, care sunt inchisi si din pricina aceasta nu-L vad - iar Acela ma vede in fiecare clipa - si-L intristez neincetat."

Gheron Iosif Isihastul - "Mărtirii din viata monală"