"În Sfântul Munte există o rânduială: cheile de la poarta mănăstirii se așază la icoana Maicii Domnului, arătând astfel purtarea de grijă și egumenia Maicii Domnului în mănăstirile aghiorite; poarta mănăstirilor aghiorite se deschide la răsăritul soarelui și se închide la apus, când portarul dă cheile starețului, iar starețul le așază la icoana Maicii Domnului.
La 21 ianuarie 1320, când unul din stareții mănăstirii, după tradiție, Starețul Ghenadie, a mers să ia cheile mănăstirii de la icoana Maicii Domnului, Maica Domnului i-a vorbit, spunându-i: „Astăzi nu deschideți porțile mănăstirii, pentru că vor năvăli pirații!”. Și, în clipa în care Maica Domnului vorbea starețului, prinde viață și Pruncul ce-L ținea în brațe, care Își întinde mâna, ducând-o la gura Maicii Domnului, și spunându-i: „Nu, Maica Mea, nu-i înștiința pe călugări, căci li se cuvine această ispită, pentru că au căzut în nepurtare de grijă!”. Dar Maica Domnului, cu îndrăzneala ei de mamă către Fiul său, nu face ascultare, ci coboară mânuța lui Hristos de la gura ei, repetând pentru a doua și a treia oară egumenului acea avertizare.
Monahii alergară îndată spre ziduri, de unde era lesne de văzut cum pirații încercuiseră mănăstirea și așteptau momentul deschiderii porții pentru a năvăli înăuntru și a o prăda. Prin intervenția minunată a Maicii Domnului, mănăstirea a fost izbăvită de urgia piraților. De atunci, în icoană au rămas întipărite aceste ultime mișcări ale feței Dumnezeiescului Prunc și ale Maicii Sale.
După intervenția minunată a Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotirea mănăstirii, icoana a fost strămutată în stânga bisericii centrale, într-un paraclis închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Frumoasa îmbrăcăminte de argint a icoanei a fost realizată la Mănăstirea Golia din Iași, pe cheltuiala unor boieri locali.
De la săvârșirea minunii, călugării păstrează nestinsă candela din fața icoanei. Sfânta Liturghie se slujește în fiecare vineri în bisericuța Paramythíei, iar Paraclisul Maicii Domnului se cântă zilnic.
Într-una din vizitele sale în România, părintele Efrem, starețul Mănăstirii Vatopedi, spunea: „…vin la noi tot felul de oameni de știință, arheologi și specialiști în pictura bizantină, și ne spun că expresia aceasta a icoanei este cu neputință a fi zugrăvită întocmai de mâna omenească, deoarece există o contradicție: Hristos cel aspru, pe de o parte și dulceața expresiei Născătoarei de Dumnezeu, pe de altă parte”. După cum mărturisesc și pelerinii veniți la mănăstire, dumnezeiasca dulceață a chipului Preacuratei Fecioare odihnește și mângâie sufletul omenesc.
La noi în țară, la Mănăstirea Lupșa din județul Alba, există o copie în mărime naturală a icoanei Maicii Domnului „Mângâietoarea”.
Un fapt mai puțin cunoscut a avut loc în primăvara anului 2013. După ce a câștigat medalia de bronz la Olimpiada de la Londra, judokanul grec Ilías Iliádis a vizitat Mănăstirea Vatoped, întâlnindu-se cu egumenul mănăstirii, Gheronda Efrem, și a donat Mănăstirii medalia de bronz câștigată la Olimpiadă, pentru a fi așezată între celelalte podoabe afierosite Maicii Domnului Paramythía."
Comentarii
Trimiteți un comentariu