„Pentru aceasta cel începător trebuie să ia aminte la lucrarea din inimă ca la ceva fără de rătăcire (adică să facă rugăciunea lui Iisus cu luare aminte în inimă), iar toate celelalte să nu le primească, până nu se vor potoli patimile.“ Dintre cei începători, nimeni niciodată nu va putea să izgonească cugetul, dacă nu-l va izgoni Dumnezeu. Numai cei puternici sunt în stare să se lupte cu ele și să le izgonească. Însă și ei nu le izgonesc cu de la sine putere, ci sunt întăriți la lupta cu ele de Dumnezeu, ca unii ce sunt îmbrăcați în toate armele Lui. Iar tu, când vin cugetele, cheamă pe Domnul Iisus, des și cu răbdare, Și ele vor fugi; căci nesuferind căldura inimii, ce este dată prin rugăciune, ele vor fugi parcă arse de foc. Prin numele lui Iisus, zice Scărarul, bate pe vrăjmași; căci Dumnezeul nostru este un foc care mistuiește răutatea. Iar cel ce n-are lucrarea rugăciunii, le biruiește cu altele, urmând lui Moise. Căci, atunci când se va scula și va ridica mâinile și ochii săi spre cer (Exod 17, 11), Dumnezeu le izgonește. Pe urmă iarăși se așează și începe rugăciunea cu răbdare! Iată ce mijloc întrebuințează cei ce încă nu și-au agonisit lucrarea rugăciunii. Dar și cel ce are lucrarea rugăciunii, când se ridică patimile trupești, lenevia sau curvia, patimile cumplite și grele, adesea sculându-se tinde mâinile spre ajutor împotriva lor. Însă din pricina înșelării nu face mult acest lucru, și iarăși se așează, ca nu cumva vrăjmașul să-i amăgească mintea, arătându-i vreo nălucire. Căci a avea mintea neprimejduită de cădere chiar, și sus și jos și în inimă și pretutindeni neprimejduită de vătămare, e numai al celor curați și desăvârșiți.“
Sbornicul.Volumul 1 Dialogul 2 .

Comentarii
Trimiteți un comentariu