"Să ne inchipuim un portretist care, privind cu atentie la chipul împaratului, il pictează . Dacă fața împaratului este îndreptată spre pictor si priveste către acesta, (pictorul) zugrăveste usor si bine chipul; dacă (imparatul) isi intoarce fata si nu priveste (catre pictor), acesta nu- l poate zugravi. In acelasi chip si Hristos, pictorul cel bun, zugraveste numaidecât, in cei ce cred si privesc mereu către El, un om ceresc, după chipul Sau. (Luând ceva) din Duhul Său , din ipostasul Său si din lumina cea inefabila, zugrăveste (in sufletul acestora) un chip ceresc si il logodeste cu mirele cel bun si blând . Deci, daca cineva nu priveste totdeauna spre El, dispretuind totul, Domnul nu va putea sa i zugraveasca chipul cu lumina Sa. Se cuvine deci sa privim (totdeauna) catre El, sa credem in El, să - L iubim pe El, să dispretuim totul si să luăm aminte la El, pentru ca El să zugrăvească chipul Său cel ceresc si să-l fixeze in sufletele noastre"
(Omilia a XXX a, 4, p. 230).

Comentarii
Trimiteți un comentariu