"... După măsura stăruinței tale în rugăciune, stǎruință ca mintea să persiste în ea, stăruință ca să participe şi inima la ea, Dumnezeu îți va harul Său să deprinzi rugăciunea şi să te îndepărtezi de la păcat.
Această lucrare este îmbinată şi cu dificultatea de a te deprinde să te supui, asemenea unui copil, în fața lui Dumnezeu. Nu te întrista însă de acest lucru; important este să nu ajungi la deznădejde şi să renunți la rugăciune. Domnul îți va trimite ajutorul Lui şi îți va trece întristarea. Dacă lucrarea rugăciunii ți se va părea fără de folos, atunci să alungi aceste gânduri cu cea mai mare hotărâre, deoarece nu se poate ca rugăciunea să nu aducă roade şi folos. Dacă ni se pare că ea este neroditoare, aceasta este rezultatul neştiinţei noastre, fiindcă omul nu înțelege în ce constă roada rugăciunii, căci rodul începe a se coace sub influența harului. Prin osteneala în rugăciune se reîntorc în suflet toate virtuțile, şi aceasta se petrece în mod nevăzut. Lucrarea omului constă în aceea de a nu renunța niciodată la rugăciune, ci de a stărui în măsura puterilor sale, impunându-şi să facă această lucrare. În toate celelalte, să-ți pui nădejdea în Domnul şi să te supui voii Lui, aşteptând de la El milă. Atunci Domnul va lucra în rugăciune cu harul Său şi va da toate cele de folos celui ce se roagă, pe măsura străduinței acestuia..."
"Calea rugăciunii lăuntrice, Manualul Isihiei" - Arhiepiscopul Antonie de Golânsk si Mihailovsc

Comentarii
Trimiteți un comentariu