FIȚI TREJI ȘI VEGHEAȚI

                                   

"Rugându-te, păzește-ți cu putere memoria, ca să nu-ți pună înainte ale sale, ci mișcă-te pe tine spre gândul înfățișării tale la judecată. Căci de obiceiu mintea e foarte răpită de memorie în vremea rugăciunii. Amintirea îți aduce în vremea rugăciunii sau închipuiri de ale lucrurilor de odinioară, sau griji n o i , sau fața celui ce te-a supărat. Diavolul pizmuește foarte tare pe omul care se roagă și se folosește de tot meșteșugul ca să-i întineze scopul. El nu încetează prin urmare să pună în mișcare icoanele lucrurilor prin amintire și să răscolească toate patimile prin trup, ca să-l poată împiedeca din drumul său cel mai bun și din călătoria către Dumnezeu. 

Pilda Rugătorului și Amintirile Sale

- Se spune că într-o mănăstire din pustie trăia un călugăr care își dorea din toată inima să ajungă la rugăciunea curată. Se ruga neîncetat, zi și noapte, dar în timpul rugăciunii, mintea îi era asaltată de gânduri care îl îndepărtau de Dumnezeu. Ba își amintea de copilărie, ba de momentele grele prin care trecuse, ba de oamenii care îl nedreptățiseră. Se lupta, dar gândurile reveneau mereu, ca niște valuri.

Într-o zi, mâhnit, s-a dus la bătrânul său duhovnic și i-a spus:

— Părinte, oricât m-aș ruga, mintea mea fuge în altă parte. Amintirile mă trag înapoi, grijile îmi năvălesc în suflet, și nu reușesc să mă înalț spre Dumnezeu. Ce să fac?

Bătrânul a zâmbit blând și i-a spus:

— Fiule, ia acest coș de nuiele și du-te la râu. Umple-l cu apă și adu-l înapoi.

Călugărul s-a uitat mirat la coșul plin de găuri, dar nu a îndrăznit să întrebe. A plecat la râu și a încercat să-l umple, dar până să ajungă înapoi, apa se scurgea. A încercat de mai multe ori, însă fără succes. În cele din urmă, s-a întors și a spus:

— Părinte, nu se poate! Apa curge printre nuiele și nu rămâne nimic.

Atunci bătrânul i-a spus:

— Așa este și mintea ta în rugăciune. Diavolul încearcă să o umple cu amintiri și gânduri, dar dacă te rogi neîncetat, chiar dacă nu simți imediat, sufletul tău se curățește. Vezi coșul? Poate că nu ai reușit să aduci apă, dar acum e curat, fără praf și fără murdărie. Tot astfel, chiar dacă rugăciunea pare umbrită de gânduri, dacă rămâi statornic, Dumnezeu îți va curăți sufletul și îți va da pacea rugăciunii curate.

Călugărul a înțeles atunci că nu trebuie să renunțe, ci să continue lupta, pentru că fiecare rugăciune, chiar și tulburată, îl apropia mai mult de Dumnezeu.

Pilda ne învață că mintea noastră este asaltată de gânduri și amintiri în timpul rugăciunii, dar perseverența și harul lui Dumnezeu o vor curăți în cele din urmă."

Paisie Olaru.