Fiecare creștin are un înger păzitor și că creștinul este dator a se încrede preoților ca și lui Dumnezeu

 

                                

                                    

„Care este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, întâi născut decât toată zidirea. Căci întru Dânsul s-au zidit toate, cele cerești și cele pământești, cele văzute și cele nevăzute, ori domniile, ori începătoriile, ori stăpâniile, toate printr’ Însul și întru Dânsul s-au zidit. Și el este mai înainte de toate, și toate întru dânsul sunt așezate, și este capul trupului Bisericii”. (Col. 1, 15-18)

Astăzi este necesar de a-mi plăti datoria pe care am amânat-o ieri, ca astfel să o propun cugetelor voastre reîntinerite. Vorbind Pavel de demnitatea Fiului a spus acestea, după cum am arătat: „Oare este chinul lui Dumnezeu celui nevăzut”. Al cărui chip voiești să fie? Al lui Dumnezeu? Așadar este întocmai cu a celui de care-l pui înainte. Dacă este chipul lui Dumnezeu, bine căci este Dumnezeu și Fiul lui Dumnezeu, dar dacă este chipul omului, spune-mi, și mă voi depărta de el ca de un maniac. De ce oare nicăieri nu se numește îngerul nici chip, nici fiu, ci în ambele cazuri se zice numai despre om? Pentru ce? Pentru că atunci învederându-se sublimitatea naturii, iute ar fi adus pe mulți în adorațiunea îngerilor, și deci în cea mai mare impietate; pe când așa umilința și micimea garantează siguranța faptului, și nu ne lasă, chiar de am voi, ca să bănuim așa ceva și să pogorâm pe Cuvântul (Fiul lui Dumnezeu) jos. De aceea unde este multă umilință, acolo Scriptura cu curaj vine și precizează onoarea, pe când unde natura este mai mare niciodată. Însă chipul celui nevăzut, este și el deopotrivă nevăzut, căci altminterea nu ar mai fi chip. Chipul sau icoana, întrucât este chip chiar și printre noi oamenii, trebuie a fi întocmai, ca de ex. în fizionomie și asemănare. În cazul de față însă, nu este posibil aceasta, și dacă ai căuta să afli așa ceva cu precizie, ai dovedi prin aceasta mai mult o abilitate oarecare omenească, care în multe părți greșește sau mai bine zis totdeauna, pe când unde este Dumnezeu, ca în cazul de față, niciodată nu greșește, și nici că n-ar putea izbuti în cercetările sale. Deci dacă el este creatură, cum de este chipul Creatorului? Căci nici calul nu este chipul omului. Dacă chipul nu învederează perfecta asemănare cu cel nevăzut, ce împiedică și pe îngeri de a nu fi și ei chip, căci și dânșii sunt nevăzuți, nu însă și loru-și nevăzuți? «Dar, zic ereticii, spiritul este nevăzut». Și fiindcă este nevăzut, apoi pentru aceasta este chip ? Și nu cumva și îngerii sunt chipuri în așa fel ca și dânsul?"

Omilia 3

Sfântul Ioan Gura de Aur