"Vă osteniți. Foarte bine! Osteniţi-vă cu râvnă şi
cu smerenie. Şi Domnul nu va lăsa osteneala voastră. Nu uitați că nu trebuie să vă mărginiți numai la repetarea mecanică a cuvintelor rugăciunii lui Iisus. Aceasta nu duce la nimic în afară de deprinderea mecanică de a repeta această rugăciune cu limba, chiar fără să vă gândiți la ea. Nici acest lucru, desigur, nu este rău. Însă constituie cea mai îndepărtată latură
exterioară a acestei lucrări. Esenţa lucrării constă în umblarea conştientă în prezența Domnului, cu frică, cu credinţă şi cu dragoste. Această stare sufletească este posibilă şi fără cuvinte. Pe aceasta şi trebuie s-o reînnoiți în inimă mai
înainte de orice. Iar cuvintele vor veni apoi ca să țină atenția îndreptată numai spre acest lucru şi să adâncească acele simțăminte şi dispoziții sufleteşti."
(Scrisoarea 321. Seria 2. Pag. 194-195)

Comentarii
Trimiteți un comentariu