50. "Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspinuri negrăite" (Rom. 8, 26).
Acest cuvânt ne va fi pe înțeles de vom încerca o apropiere cu ceva din cele ce ni se întâmplă şi nouă astăzi. Ni se întâmplă ceva asemănător în rugăciunea aflătoare.
Noi ne rugăm de obicei, fie după cărțile de rugăciune, fie cu propriile noastre cuvinte. În acest fel de rugăciune se trezesc simțiri de rugăciune şi suspinuri dar pe acestea le trezim noi înşine, prin propria noastră lucrare. Și aceasta este o rugăciune. Dar se întâmplă uneori, că înclinarea noastră înspre rugaciune ne prinde ea însăşi şi ne sileşte să ne rugăm şi nu ne lasă până când rugăciunea nu se revarsă în întregime.
Aceasta este, sau intocmai asemenea cu aceea despre care vorbeşte Apostolul, sau foarte asemănătoare cu ea: "însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspinuri negrăite" (Rom. 8, 26).
Cuprinsul unor astfel de rugăciuni rareori este hotărât, dar într-insele întotdeauna respiră dăruirea de sine la voia lui Dumnezeu, încredinţarea fiinţei noastre întregi în mâinile călăuzitoare ale Domnului, Care ştie mai bine decât noi aceea ce ne este de trebuinţă pentru binele nostru, atât pentru cele dinlăuntru, cât şi pentru cele din afară ale noastre, dorindu-le El pentru noi cu mai multă putere decât noi înşine şi fiind gata să ni le dăruie pe toate şi să ni le rânduiască, doar numai dacă noi nu ne împotrivim. Rugăciunile, care ne sunt lăsate de Sfinții Părinţi, au tot acelaşi izvor lăuntric, sunt în sinea lor mişcate de duh şi de aceea sunt până astăzi atât de lucrătoare."
Sbornicul - Vol 1 , "Treptele rugăciunii"

Comentarii
Trimiteți un comentariu