Detinutul profet

 În fața a tot ce a fost şi a tot ce este, cât şi în fața a tot ce va urma mă întreb cu toată gravitatea care este atitudinea  autentic  creştină? Ce ar face Hristos în locul nostru? Oare noi am procsmxedat bine? Am împlinit noi voia lui Dumnezeu în acest secol?

Iată întrebări profund tulburătoare. Pentru a le răspunde,trebuie să ştim foarte bine ce este Hristos şi ce este omenirea.Nu putem articula corect lucrarea mântuitoare a lui Hristos cu mântuirea lumii, dacă nu cunoaştem corect raportul dintre Hristos şi istorie.

Mă voi strădui să fac acum un portret al lui Hristos, reieşit din Noul Testament şi insuflat de Duhul Sfânt, aşa cum a lucrat în istorie şi lucrează până la sfârşitul veacurilor.Pornesc de la cunoscuta formulă din teologie că Hristos este Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârșit și mă opresc asupra aspectului omenesc, căci pe cel dumnezeiesc îl consider încheiat.

Despre Iisus ca om am a spune lucruri noi, nu descoperite de mine, ci uitate de oameni. Oamenii L-au redus Hristos la anumite caractere: teologii tinzând spre dogme şi abstracțiuni; miticii lansându-se în experiențe duhovniceşti de îndumnezeire; moralistii făcând din morală centrul preocupării lor; filozofii, sociologii,artiştii, muzicienii, politicienii şi chiar economiştii descoperind în lisus partea ce corespundea obiectivelor ce şi le propuseseră.Spre deosebire de toți aceștia, eu voi face creştinism. Eu caut un Hristos integral. Lumea are nevoie de un Arhetip universal valabil, care să fie viu și evident pentru toate categoriile de oameni şi îndeosebi pentru spiritele de elită şi cu forță creatoare.

Deci şi teologul, şi laicul, şi artistul, şi omul de ştiinţă, şi politicianul, şi economistul trebuie să aibă imaginea integrală aCelui ce este Hristos, Logosul întrupat în istorie, chiar dacă fie dintre ei, conform darului ce-l are, adânceşte şi se dedică unei anume înțelegeri a lui Hristos.

Căci Hristos, fiind Creatorul a toate, este şi Mântuitorul a toate, deci El este prezent şi lucrător în toate. Hristos este Stăpânul vieții, fără a se confunda cu viața, dar dând sens vieții;este Stăpânul Universului, fără a se confunda cu Universul, dar dându-i un sens; El este Domnul oamenilor, fără a fi redus la om, dar mântuind oamenii.

El este atât interioritatea oamenilor, cât şi lucrarea lor din afară. El este deopotrivă în cer şi pe pământ, în om şi în transcendent. Numai prezenţa Lui ne face să nu ne simțim singuri şi ne definește rostul nostru de oameni. Iisus în oameni potenţează personalitatea umană până la desăvârşire. Omul fără Dumnezeu este haos, neant şi alienare.

El a venit în lume ca trimis al Tatălui, ca Mesia şi ca Hristos.El a descoperit oamenilor o lume nouă, pentru care ne-a dat o învăţătură, dar şi Duh Sfânt spre a o putea realiza. Lumea nouă este Împărăţia lui Dumnezeu. Această Împărăție este o lucrare integrală, căci are trei locuri în care se construieşte concomitent şi solidar: în inimi, în lume și în ceruri. Viața și natura umană trebuie înnoite în Hristos.

Unii Îl văd numai Dumnezeu, iar alții numai Om, dar El este deopotrivă Dumnezeu şi Om. El este şi Luminătorul, şi Păstorul,şi Mântuitorul şi Împăratul lumii, căci El este Hristosul.

El a apărut în lume în chip minunat şi a făcut minuni, dar S-a comportat şi a trăit asemeni tuturor oamenilor. El a fost şi în pustie, şi la ospeţe; a şi postit, dar a şi mâncat şi băut; s-a rugat, dar a şi muncit; a făcut minuni, dar a şi suferit ca om;a fost şi pe Tabor, dar a pus mâna şi pe bici; a și iertat, dar a şi și a anunțat Judecata necruțătoare; a fost neprihănit, dar şi înțelepciunea întruchipată; a intrat în Ierusalim ca Impărat, dar fost răstignit în acelaşi Ierusalim. El a purtat pe Crucea Sa toate problemele omenirii, căci El, fiind Făcătorul omului, a rezolvat fericit toate aspectele omeneşti.

Aşezat în fața lui Iisus, simt cum mă topesc în El şi din El purced în ființa mea firavă şi tainică. Iisus este punctul din care totul pleacă şi în care totul se concentrează, încât știu bine că numai prin El exist, împreună cu lumea mea.

El este plin de cutezanță dar şi de prudență, ştiind cum să lucreze cu oamenii. Înţelepciunea Lui, inteligenţa Lui, iscusinţa Lui s-a dovedit superioară tuturor celor pe care i-a înfruntat, fie că a fost satana, fie că au fost fariseii, cărturarii, poporul, Iuda,Caiafa, Irod ori Pilat. Pe toți i-a biruit. Niciodată nu a fost biruit în cuvânt de oameni.

Adevărul nu numai că a fost renunțat categoric de către El,ci şi demonstrat fără putință de tăgadă. Adevărul Lui nu este impus silnic, ci este demonstrat logic. Iar argumentul suprem cu care-Și justifică adevărul este neprihănirea Sa şi, în cele din urmă, jertfa Sa pentru adevăr. Iisus fiind Iubirea, Însuşi cu iubire cheamă pe oameni la adevăr, demonstrează acest adevăr cu cuvântul, cu minuni, cu virtuți și cu jertfă şi merge atât de departe încât îi înțelege pe cei ce au fost incapabili să recunoască adevărul propovăduit în propria lor cetate.

Dar Dumnezeu fiind, El stabileşte şi un sfârşit al răbdării divine, ziua Judecăţii din urmă, când cei de rea-credință, care neagă şi batjocoresc adevărul împotriva evidenței, care pe înșiși nu se mântuiesc și nici pe alţii nu-i lasă să se mântuiască,îşi vor lua pedeapsa cuvenită în întunericul cel mai din afară şi veşnic.

Ioan Ianolide. Detinutul profet