"În pământul Savoriei a fost un călugăr Martirie, iubitor de Hristos, iubitor de săraci și milostiv, tânăr cu vârsta, dar bătrân cu mintea și viaţă curată având. Deci, acesta avea un obicei de mergea de la mănăstirea sa în alta, la un părinte duhovnicesc, pentru rugăciune. Şi, odată mergând el, a aflat pe un sărac zăcând în cale și plin de răni, vrând să meargă și el tot acolo, dar nu putea pentru slăbiciunea sa. Şi findu-i milă fericitului Martirie de el, și-a întins mantia sa și, luându-l cu dragoste, l-a dus pe el în spate. Iar când s-a apropiat de mănăstire, părintele lui cel duhovnicesc, care cu ochi prooroceşti îl văzuse pe el, îndată a strigat către călugării săi, Zicând: ,,Alergaţi degrabă și deschideţi porţile mănăstirii că vine fratele Martirie aducând pe Dumnezeu". Şi ajungând fratele la poarta mănăstirii, s-a pogorât săracul din spatele lui și i s-a arătat lui având chipul precum este zugrăvit pe icoană Izbăvitorul neamului omenesc, Dumnezeu și Omul, Mântuitorul Iisus Hristos, și Se ridica la cer sub privirea lui Martirie. Iar pe când se înălta a zis către dânsul: ,,O, Martirie, tu nu M-ai trecut pe Mine cu vederea pe pământ, nici Eu pe tine la cer nu te voi trece cu vederea! Tu acum ai căutat cu milă spre Mine, și Eu in veci te voi milui pe tine". Şi, acestea zicând, S-a făcut nevăzut.Deci, intrând el în mănăstire, i-a zis lui părintele cel duhovnicesc: ,,Frate Martirie, unde este Acelape care L-ai adus?". A răspuns. zicând: ,,De aș fi știut, părinte, cine este, m-as fi ţinut tare de picioarele Lui. Atunci a spus tuturor călugărilor ceea ce se făcuse. Şi l-a întrebat pe el părintele, zicându-i: ,,Oare El ţi se părea greu ţie, fiule?". Iar el a răspuns: ,,Nu, părinte! Când Îl duceam nu simţeam nicio greutate. Că duceam pe Cela ce ma poartă El pe mine, Care poartă pe toată lumea cu neosteneală și numai prin cuvânt pe toate le ţine." A Căruia este slava, acum şi pururea și în vecii vecilor! Amin."
Ionuț Butoi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu