DESPRE SFINŢENIE

 

                                

 "Biserica Ortodoxă a strâns la sânul ei un „,nor de sfinţi", în persoana cărora vedem triumful învăţăturii lui Hristos. Domnul Stylianos Papadopoulos, profesor universitar la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, s-a ocupat, ca cercetător, cu studiul sfinţeniei. Însuşi Dumnezeu a cerut de la noi, oamenii, să fim sfinţi: Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este(Matei 5, 48 [n.t.]). Domnule Papadopoulos, vă rog să ne spuneţi care este importanţa sfinţeniei în contextul lucrării de mântuire a Bisericii noastre. S.P.: Deşi este foarte greu să vorbim despre sfinţi, pentru că dinaintea lor trebuie să stăm cu frică, admiraţie şi cutremur, tocmai pentru faptul că sunt sfinţi şi pentru că există, trebuie să vorbim despre ei, fie că ne simțim sau nu vrednici; şi cu adevărat, nu suntem vrednici. Sfântul este slava Bisericii şi mângâierea credincioşilor. Este slava Bisericii, pentru că, mai mult decât orice alt credincios, prin dragostea lui nemărginită şi devotamentul faţă de Dumnezeu, prin eforturile de o viaţă de a-şi curăţa sufletul, a fost înzestrat cu multe harisme. Harismele lucrează în favoarea noastră şi după plecarea sfinţilor din această lume şi mutarea lor în Biserica triumfătoare. Pentru noi, care facem parte din Biserica luptătoare şi avem sute şi mii de probleme, de patimi şi de greutăţi, sfinţii sunt nişte adevăraţi mângâietori. Sfinţii sunt slava Bisericii, pentru că au reuşit să se asemene cu Dumnezeu. Noi le cerem să se roage pentru noi, iar ei au marele privilegiu de a mijloci dinaintea tronului lui Dumnezeu, ajutându-ne des să ne împlinim dorinţele. Uneori suntem vindecaţi de boli, alteori primim mângâiere, întărire în credinţă şi aşa mai departe. În plus, ne bucurăm şi de prezenţa moaştelor binemirositoare ale cuvioşilor şi mucenicilor, prin care ne întărim în lupta duhovnicească ce o avem de dat pe pământ. Trăsătura caracteristică a sfinţilor, ce constituie criteriul suprem al sfinţeniei, este ceea ce Părinţii Bisericii – adică marii teologi care au vorbit despre sfinţii mucenici şi cuvioşi – numesc îndrăzneală. Putem spune că un anumit om este sfânt dacă vedem că are îndrăzneală adevărată şi curată dinaintea lui Dumnezeu. Atunci când un mădular ales al Bisericii adoarme  fie în pace, fie ca mucenic  şi, după moarte, are îndrăzneală la Dumnezeu, adică Dumnezeu i-a oferit harisma de a cere anumite lucruri pentru noi, care ajung să se împlinească, suntem siguri că Dumnezeu l-a ales pe acel om să fie sfânt în Biserica triumfătoare, spre folosul oamenilor de pe pământ. În felul acesta, cunoaştem pe cine a pus Dumnezeu, ca să spun aşa, spre slujirea noastră. Adică pe cine putem să chemăm în ajutor K.I. Deja v-aţi referit la anumite semne ale sfinţeniei. Am putea întregi această imagine? S.P. Marii teologi ai Bisericii noastre s-au ocupat de această temă, ca de exemplu, la sfârşitul secolului al patrulea, Sfântul Ioan Gură de Aur - acest mare teolog şi învăţător. Este impresionant faptul că atunci când vorbeşte despre mucenici şi despre sfinţi, în general, Sfântul Ioan Gură de Aur caută mai întâi să vadă dacă au îndrăzneală dinaintea lui Dumnezeu. Mai târziu - ca să pomenesc doar exemplele care îmi vin acum în minte -, Sfântul Simeon Noul Teolog vorbeşte despre sinceritate, despre dreptate, despre credinţa ortodoxă a sfântului, despre lupta duhovnicească pentru dobândirea curăţiei şi, desigur, despre rezultatul tuturor acestora - adică al sfinţeniei, al credinţei ortodoxe şi al curăţiei duhovniceşti ,care este îndrăzneala. Acestea sunt darurile minunate prin care, oferindu-le sfinţilor, Dumnezeu intervine în mod binefăcător în viaţa noastră. K.I.: Sfinţii sunt oamenii autentici, oamenii adevăraţi, prin care vedem chipul lui Hristos. Ei sunt, prin excelenţă."

Convorbire cu Stylianos Papadopoulos, profesor la Facultatea
de Teologie a Universităţii din Atena, scriitor K.I.: Sfinţii Bisericii noastre sunt exemple vii de trăire a
Evangheliei.