"Lucrarea acestei rugăciuni ce se săvârşeşte în inimă este de două feluri: uneori mintea trebuie să se pregătească alipindu-se de Domnul în inimă, prin neîncetata Lui pomenire; alteori, lucrarea rugăciunii pornită de la sine, mai dinainte, numai din focul bucuriei, atrage mintea în inimă şi o leagă de chemarea Domnului Iisus şi de starea evlavioasă înaintea feței Lui.
Întâia rugăciune este de multă osteneală, iar cea de a doua, este de sine mişcătoare.
La cea dintâi impuținează patimile, pe măsură ce se împlinesc poruncile, pe măsură lucrarea rugăciunii începe să se descopere pe măsură ce se ce creşte măsura inimii, ca urmare a stăruitoarei chemări a Domnului lisus;
La cea de a doua Duhul atrage mintea in inima si ii pune acolo, în adânc, temeliile, oprind-o de la obişnuita rătăcire. Iar atunci mintea nu mai este ca o prinsă de război, dusă de la Ierusalim la Asirieni, ci dimpotrivă, săvârşeşte mutarea de la Babilon în Sion, strigând împreună cu Proorocul: "Tie se cuvine cântare Dumnezeule, în Sion şi Ţie ți se va aduce închinare în Ierusalim". Potrivit acestor doua chipuri de rugăciune, mintea este şi ea când lucrătoare, când văzătoare prin lucrare, cu ajutorul lui Dumnezeu, atât cât îi este omului îngăduit.
Sbornicul - Vol 1 , "Treptele rugăciunii"

Comentarii
Trimiteți un comentariu