Căci Hristos este Mijlocitorul prin care ne-au venit toate bunătățile date nouă de la Dumnezeu, sau, mai bine zis, pe care Dumnezeu ni le dă întotdeauna. Căci El n-a mijlocit numai o dată, dăruindu-ne toate cele pentru care a mijlocit, pentru ca apoi să ne părăsească, ci mijlocește în veci, nu prin oarece cuvinte sau prin rugăciuni, cum fac mijlocitorii (solii) de rând, ci cu fapta.
Dar cum mijlocește? – Unindu-ne cu Sine și împărtășindu-ne El însuși darurile proprii, după vrednicia și după măsura curăției fiecăruia. Și așa precum atunci când lipsește lumina soarelui, care înlesnește vederea chiar cei care au ochi nu pot vedea nimic, tot așa și unirea sufletelor cu Hristos trebuie să fie necurmată pentru ca ele să poată trăi și capătă odihnă deplină; după cum ochiul nu poate să vadă fără lumină, tot așa nici sufletele nu pot viețui și nu pot avea pace adevărată, fără Hristos. Căci El e singurul Care ne împacă cu Dumnezeu, dându-ne pacea fără de care am rămâne tot străini lui Dumnezeu, fără de nici o nădejde de a ne împărtăși din bunătățile Lui. Așadar, dacă cineva nu s-a unit dintru început cu Hristos (prin botez), sau dacă după ce s-a unit n-a rămas la unire cu El, acela este tot vrăjmaș și nepărtaș la bunurile cele dumnezeiești. Căci ce a împăcat firea omenească cu Dumnezeu? – Fără îndoială, faptul că a văzut pe Fiul Său făcut om. Tot așa și Dumnezeu Se îndură de orice om, care poartă chipul Unuia-Născut și care mănâncă Trupul Lui și se face un duh cu El; fără de acestea, orice om rămâne tot omul cel vechi, cel urât de Dumnezeu și neavând nimic comun cu El.
Dacă, deci, credem că, prin rugăciunea preoților și prin aducerea sfintelor Daruri, se aduce sufletelor o oarecare ușurare, apoi aceasta nu poate fi decât în același chip în care se poate aduce ușurarea omului. Iar care e chipul de a ne împăca cu Dumnezeu și de a nu-I fi dușmani, am spus: cum să fim stăpâniți de Dumnezeu și să devenim un duh cu Fiul Cel iubit, singurul întru Care Tatăl a binevoit (Cf.: Matei 3, 17; Marcu 1; Luca 3, 22). Dar tocmai acesta e efectul Sfintei Împărtășanii, care e comun și celor vii și celor morți, precum am spus.
Explicarea Sfintei Liturghii. Pr. Florin Botezan
Comentarii
Trimiteți un comentariu