"Experiența îndumnezeirii constituie chintesența Tradiției Patristice. Omul poate, cu harul lui Dumnezeu, să devină ceea ce este Dumnezeu, să devină una cu Dumnezeu, să se unească în întregime cu întreg Dumnezeul. Foarte frumos descrie acest lucru Sfântul Maxim Mărturisitorul: " Întreg în întregime se întrepătrund cu Dumnezeu în întregime și devine tot ceea ce este Dumnezeu, fără identitatea de ființă". Atunci omul devine în întregime lumină, așa cum lumină este Dumnezeu. Toate mădularele omului devin mădulare ale lui Hristos și purtătoare de lumină, așa cum ne descoperă Sfântul Simeon Noul Teolog. " Mișc piciorul și iată fulgeră ca Acela ( Hristos)".
Îndumnezeire este o stare mai presus de fire, care depășește rațiunea omului și orice înțelegere, în care simțurile omului încetează, dar este reală. Numai după ce este cercetat de Dumnezeu, cel ce pătimește aceasta poate să descrie starea respectivă, dar cu puținătate de cuvinte "ca prin oglindă, ca în ghicitură. "
Sfântul Dionisie Areopagitul spune că și simțurile și puterile duhovnicești ale sufletului devin de prisos atunci când sufletul capătă chip dumnezeiesc " prin unire cu necunoscutul" și se face purtător al razelor luminii celei neapropiate.
La Gheron Iosif vedem: " Și covârșit fiind de Har, se umple de luminare și de nețărmuită bucurie. Și atunci, neputând să țină focul iubirii, celui copleșit îi încetează simțurile și este răpit în vederea dumnezeiască. Până aici este mișcarea voinței proprii a omului. De acum înainte nu mai este el stăpân. Nici nu se mai cunoaște pe sine, deoarece s-a unit deja cu focul, s-a transformat în întregime. A devenit Dumnezeu după Har. Aceasta este însoțirea dumnezeiască, în care zidurile dispar și acela respiră un alt aer al minții, liber, plin de mireasma raiului. După aceea, iarăși, puțin câte puțin, se strânge norul Harului și se întărește țărâna, ca o ceară, și își revine în sine, ca și când ar fi ieșit dintr-o baie curat, ușor, străveziu, plăcut la vedere, dulce, moale ca bumbacul și plin de înțelepciune și cunoștință."
Cuviosul Iosif Isihastul
Simțirea iubirii dumnezeiesti

Comentarii
Trimiteți un comentariu