" Când omul primește ceva dumnezeiesc, atunci se bucură în inima sa, dar când primește ceva diavolesc atunci se tulbură.
O inimă creștină, primind ceva dumnezeiesc, nu mai caută să se încredințeze pe vreo cale străină, ca să se convingă dacă ceia ce a primit este de la Dumnezeu, ci prin însăși acea lucrare se încredințează că darul său este ceresc, deoarece simte întru sine rodurile lui duhovnicești :"Dragostea, pacea, bucuria îndelunga răbdare,blândețea, înfrânarea poftelor". Iar diavolul, chiar dacâ s-ar schimba și în înger de lumină (2 Cor. 11: 14) sau ar aduce omului gândurile cele mai frumoase, inima totuși va simți o oarecare nelămurire, o agitație în gânduri și o tulburare în simțuri.
Explicând acest lucru, Sfântul Macarie Egipteanul, spune : "Chiar dacă satana ne-ar înfâțișa și oarecare vedenii luminoase, nu va putea nicidecum să producâ asupra sufletului nostru o lucrare bună, plăcută, semn prin care se și face arătată răutatea lucrului său".
Și astfel după diferitele mișcări ale inimii, omul poate cunoaște ce este dumnezeiesc și ce este diavolesc, dupâ cum spune Sfântul Grigorie Sinaitul:" Căci din lucru vei putea să cunoști lumina care strălucește în sufletul tău, dacă este de la Dumnezeu sau de la satana". "
Sfântul Serafim de Sarov

Comentarii
Trimiteți un comentariu