"Când a făcut Dumnezeu pe om, a sădit în el ceva dumnezeiesc, ca un gând mai fierbinte şi luminos, având calitatea unei scântei care luminează mintea şi arată acesteia deosebirea binelui de rău. Aceasta se numeşte conştiinţă şi ea este legea firii lui.
Să ne sârguim deci, fraților, să păzim conştiinţa noastră cât suntem în lumea aceasta, nelăsând-o să ne mustre în privința vreunui lucru, necălcând-o nici măcar în lucrul cel mai mic. Căci, de la cele mici şi prin fire neînsemnate, ajungem să disprețuim şi pe cele mari. Pentru că atunci când începe cineva să zică: „Ce e dacă voi spune cuvântul acesta? Ce e de voi mânca această bucată mică? Ce este dacă voi privi la acest lucru?", de la întrebarea:,,Ce este aceasta sau ce este aceea" ia gustul rău şi amar şi începe să disprețuiască şi pe cele mari şi mai grele şi să calce peste conştiinţa sa. Şi înaintând astfel, pe încetul, se primejduieşte să cadă în totala nesimțire. De aceea, luaţi seama, fraţilor, să nu nesocotim cele mici, vedeți să nu le disprețuim ca pe nişte nimicuri. Căci nu sunt mici, ci sunt un început, pricinuiesc o obişnuinţă rea. Să veghem, să avem grijă de cele uşoare întrucât sunt uşoare, ca să nu se facă grele. Lucrarea virtuţii şi a păcatului începe de la cele mici şi duce la cele mari, fie bune, fie rele. De aceea ne porunceşte Domnul să ne păzim conştiinţa şi spune fiecăruia în parte: „Vezi ce faci nelegiuitule, veghează!", Impacă-te cu pârâşul tău cât eşti pe cale cu el". Şi adaugă, spunându-i să se teamă de primejdia lucrului, zicand: „ca nu cumva să te predea pe tine judecătorului şi judecătorul, slujitorilor, şi să te arunce în temniţă". „Şi ce va urma? Amin, îți spun ție, nu vei ieşi de acolo până ce nu vei întoarce şi cel din urmă bănuț". Căci ea ne vădeşte, cum am spus, şi în ceea ce e bine şi în ceea ce e rău şi ne arată ce să facem şi ce să nu facem; şi ea ne va pârî şi în veacul viitor. De aceea zice: „,ca nu cumva să te predea judecătorului".
FILOCALIA 9
Comentarii
Trimiteți un comentariu