Cuvântul duhovnicului - Despre ravna pentru rugaciune si fapte bune

Dialog ȋntre Sfȃntul Paisie Olaru şi un alt mare duhovnic, Părintele Ioanchie Bălan. 

"... – Din ce motive a slăbit râvna pentru rugăciune şi pentru toată fapta bună?

– Pentru că a slăbit credinţa în toată lumea. Astăzi fiecare creştin şi călugăr mărturiseşte că nu se mai poate ruga în prezent cum se ruga în trecut. Numai cu mare silă şi osteneală, unii călugări buni şi creştini îşi menţin rugăciunea curată de zi şi de noapte. Ceilalţi suntem mereu învăluiţi de griji, de oameni şi de neputinţe; iar când ne rugăm, mintea ne este plină de gânduri şi răspândire. Având în vedere cele trei atacuri prin care a trecut Mântuitorul pe Muntele Ispitirii, când L-a ispitit satana, întâi cu lăcomia, al doilea cu mândria şi al treilea cu necredinţa. Biruirea oricărui atac este ca: „Domnului Dumnezeu să ne închinăm şi numai Lui să-I slujim”.

Astăzi este mare ceartă între cele două surori ale lui Lazăr, Marta şi Maria, care şi-a ales partea cea bună. În mănăstiri, ca peste tot, Marta o asupreşte pe Maria şi n-o lasă să se roage mai mult, iar Maria plânge nemângâiată! Dacă vom pune întâi Biserica şi lauda lui Dumnezeu, adică pe Maria, şi apoi ascultarea şi lucrul mâinilor, adică pe Marta, atunci toate mănăstirile şi bisericile noastre ar înflori, şi diavolul ar fi izgonit dintre oameni. Iar sporirea duhovnicească a fiecăruia începe de la aceste cuvinte: „Doamne, dă să-mi văd păcatele mele şi să nu osândesc pe fratele meu…”.

– Cum putem dobândi râvnă și evlavie mai multă  pentru sfânta rugăciune?

– Orice creștin, fie călugăr, fie mirean, trebuie să aibă un program de rugăciune, pe care suntem datori să-l facem, până ce ne obișnuim cu ea. După ce ne obișnuim cu rugăciunea după program, și fără să vrem o facem, că obiceiul – bun sau rău – este a doua natură. Dacă am merge mai des pe la spitale, prin casele de suferință, pe la cei săraci și dacă am cugeta noi la ceasul morții și al judecații care ne așteaptă, atunci ne-am ruga mai mult și am avea desigur și lacrimi fierbinți la rugăciunea noastră. Rugăciunea puțină, făcută mecanic, din silă sau de ochii altora, este bună, dar nu ne aduce mult folos, până nu se atinge Duhul lui Dumnezeu de inimile noastre..."

Arhim. Ioanichie Bălan - "Convorbiri duhovniceşti”