" Zis-a un bătrân: de vei da milostenie și se va necăji gândul tău că ai dat mult, să nu iei aminte la gând, că este de la satana! Însă pe cât poți, cu sărăcie și cu smerenie petrece-ți viața, ca tu mai vârtos să ai trebuință a lua milostenie totdeauna. Că cel ce dă se bucură, socotind că bun lucru face, iar cel ce nu are ci petrece întru sărăcie, la mare smerenie ajunge socotind că nici un bine nu face, nici nu dă cuiva ceva, ci mai vârtos el are trebuință de milostenie. Așa au trăit părinții noștri, așa l-a aflat pe Dumnezeu părintele nostru Arsenie."
"A zis un bătrân: nevoitorii cei desăvârșiți nu primesc degrabă lucru de la cineva, iar cei de mijloc nu zic cuiva să le dea lor ceva. Dacă cineva singur le va da, primesc cele trimise, ca de la Dumnezeu. Iar dacă vreunul este foarte bolnav, să ceară trebuința sa cu multă smerenie, prihănindu-se însă pe sine totdeauna."
"Am auzit despre un frate sărac și lipsit, că de îi aducea cineva bucatele de trebuință, le primea. Iar după aceea, de s-ar fi întâmplat și altul să-i aducă ceva, nu primea, zicându-i: acum m-a hrănit Domnul meu!"
"Zis-a un bătrân: să nu ai în chilia ta hainâ spânzurată netrebuincioasă, că moarte îți este. Căci mulți tremură, poate mai drepți fiind decât tine. Și tu păcătos fiind, pentru ce să ai de prisos."
"A venit un străin, aducând cu sine mult aur la Schit și-l ruga pe preot, să-l dea fraților. Iar preotul a zis: nu au frații trebuință. Și mult fiind silit, a pus aurul într-o coșniță și l-a pus la ușa bisericii. Deci venind frații, le-a zis lor preotul: cel ce are trebuință, să ia! Dar nimeni nu s-a atins. Iar unii nici n-au privit la aur. Și zicea preotul către cel ce a adus aurul: Dumnezeu a primit dragostea ta. Ia-l și mergi de-l dă săracilor! Și folosindu-se omul, s-a dus."
Pateric egiptean

Comentarii
Trimiteți un comentariu