Cuvant despre trezvie

 

"Cugetarea fixându-se şi chemând pe Hristos împotriva războinicilor şi scăpând la El. Cugetarea nu are altă scăpare,nu are alte locuri în care se poate refugia în afara lui Hristos. Să luăm un exemplu. Mă preocupă problema desăvârșirii şi îmi spun:,,Voi muri și mă va judeca Dumnezeu. Ce să fac? la să scriu pe o hârtie câte trebuie să fac: milostenie, misiune,smerenie, inimă curată, - «cei curaţi vor vedea pe Dumnezeu»>dar cum să le împlinesc pe toate acestea? O să înnebunesc!"Și totuşi această metodă este urmată, de obicei, de sistemele omenești. Nu, zice Sfântul, tu împlântă inima ta în Hristos, zi,,Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!". Adică singura scăpare a cugetării şi a minţii tale să fie Hristos, nu studiile, nu aia, nu cealaltă. Să nu existe pentru tine niciun alt sistem de vieţuire, de virtute, de sfinţenie, de duhovnicie decât acesta. Ca o fiară înconjurată de câini mulţi şi aşezându-se pe sine înlăuntrul cetății, vede dinainte cu mintea asalturile înţelegătoare ale vrăjmaşilor nevăzuți. Cum ne încurajează Sfântul din nou! Nu te teme, zice, nici de luptă, nici de ispite, nici de demoni! Numai să ai mintea ta la Hristos!Atunci toate sunt uşoare, cugetarea ta devine puterea ta, iar  devii ca o fiară înconjurată de câini mulţi. Dacă se repede så alunge câinii, fiindcă aceştia sunt mulți, iar ea singură, o vor sfâşia. Aşadar, se poartă în mod isteţ. Intră într-un loc fortificat, unde câinii nu pot să intre, şi astfel se asigură.Aşa şi tu, nu duce războiul în mod frontal cu gândurile! Nu ieşi să-ţi războieşti vrăjmaşii, pentru că demonii și gândurile tale sunt mai experimentați decât tine. Demonii sunt experimentați pentru că sunt foarte deştepţi, extrem de isteţi, ba fac şi ceea ce facem noi: postesc şi priveghează şi iau îngăduinţă de la Dumnezeu ca să ne ispitească. Nu fac nimic fără îngăduinţă. Iar gândurile înlăuntrul nostru,fiindcă sunt ale noastre, au dulceaţă, iar dacă ceva îți place, nu vrei să-l războieşti, şi atunci vei cădea cu siguranţă în mâinile vrăjmaşilor tăi. Dar dacă vrei să te joci cu o jucărie periculoasă, tu eşti răspunzător de rezultat. De aceea, când mă întrebați ce să faceți când aveţi gânduri la rugăciune, eu vă răspund: „Lasă gândul şi tu fă-ţi treaba ta, ţine mintea ta la Hristos!" Dar voi ce faceţi? Vă vine, de exemplu, gândul că „Starețul nu mă iubeşte", şi atunci îi spuneți gândului: „Pleacă de aici, Starețul mă.iubeşte, că m-a făcut monah!" Sau îţi vine gândul să mergi la furat, iar tu zici:,,Eu sunt creştin, cum să fur? Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Trebuie să fiu curat!" Gata, ai pierdut jucăria! Acum sufletului tău îi va fi greu, va asuda, va obosi, trebuia să nu dai nicio importanță gândului tău, să nu te tulburi întru nimic, să-ţi păstrezi pacea. Zi deci,,Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!" şi ia aminte să nu intre nimic în sufletul tău, nici bun, nici rău: nici să fiu misionar, nici să fac milostenie, nici să iubesc pe Dumnezeu, nici să fac rugăciune. Înfruntând în acest mod  gândurile, se creează un zid, o fortificaţie, în afara căreia câinii latră, iar tu îi auzi și nu-ţi pasă."

Sfântul Isihie.