Cum sunt sufletele acum și cum vor fi la Înviere?

 

«Dumnezeu va face vii şi trupurile voastre

muritoare, pentru Duhul Său, care

sălăşluieşte în voi»>

(Rom. 8:11)

      "Sufletele oamenilor sunt ca florile, ca stelele şi ca spicele. Sunt flori frumoase şi atrăgătoare prin culorile şi mirosurile lor, flori care rodesc tot felul de poame şi semințe pentru hrana omului. Sunt alte flori, de buruieni, pline de otrăvuri, care nu rodesc şi nu atrag, nici prin culorile, nici prin mirosurile şi nici prin roadele lor. Sunt şi suflete otrăvite, pline de răutăți, ca buruienele.

      Sufletele se mai aseamănă şi cu stelele. Sunt stele care par luminoase, dar sunt stinse de mult. Altele par mici, dar sunt foarte mari şi foarte luminoase; numai depărtarea în adâncul cerului le face mici în ochii trupului nostru. Aşa sunt şi sufletele noastre: unele, pe dinafara, pot să apară luminoase, dar înăuntru să fie mici şi stinse de tot; altele, din pricina smereniei, nu pot fi cunoscute în toată adâncimea și frumusețea lor.

      Se mai aseamănă sufletele şi cu spicele. Sunt spice, unele mândre şi goale, altele plecate şi pline. Aşa sunt şi sufletele: pline şi goale, smerite şi mândre. Dar lucru foarte important e că sufletele pot fi îngrijite şi îmbunătățite, ca şi florile, ca şi plantele şi animalele. Câtă deosebire între garoafele, crizantemele şi crinii sălbatici şi înfăţişările lor îmbunătățite!.. Tot aşa de mare este deosebirea, încă şi mai mare, prăpăstioasă, între sufletele îmbunătățite şi cele sălbatice. Dar mai sunt şi alte asemănări şi deosebiri între flori şi suflete. Petalele florilor sunt pieritoare; oricât ar fi de frumoase, ele se ofilesc şi pier; semințele lor însă, ascunse în coaja putrezitoare, sunt nemuritoare. Aşa sunt şi sufletele: după învelişurile lor dinafară - care sunt trupurile - se ofilesc şi mor; după viața lor însă sunt nemuritoare. Toate în lume se învechesc şi pier. Toate lucrurile materialnice: stâncile, plantele, animalele, îmbătrânesc şi se schimbă; toți îmbătrânim şi murim; numai viața nu numai sufletul e nemuritor. Tot ce are tinereţe şi început, îmbătrâneşte, deci nu e veşnic. Numai sufletul, prin izvorul lui ascuns în Dumnezeu, e nemuritor.

       Mari daruri, taine şi puteri se ascund în sămânța sufletului nemuritor!... E mare dar inima curată; mare virtute este munca sfântă în «curăția inimii» (Col. 3:22). Mare lucru este podoaba florilor, roda spicelor şi strălucirea stelelor. Dar mai mare decât toate este minunea, comoara de frumuseţe şi slava pe care o vor descoperi creştinii cei buni la Înviere. Atunci va răsări, dinlăuntrul sufletului lor strălucirea Duhului Sfânt şi bogăția faptelor bune, virtuţile, dar şi păcatele, bogăția faptelor rele (Mt. 25:31-46) pe care şi-a adunat-o omul, în vremea petrecerii sale în trup.,,Câte comori a strâns sufletul înlăuntrul său, spune Sf. Macarie cel Mare, atâtea vor fi descoperite şi se vor arăta în afară de trup. Precum arborii, după ce a trecut iarna, şi pământul s-a încălzit la suprafață prin acea putere nevăzută ce vine de la soare şi de la vânturi, odrăslesc şi fac să apară ca un fel de veşmânt, frunze, şi flori şi fructe, tot aşa apar, pe vremea aceea, florile grădinii, dinăuntru, din sânurile pământului; iar pământul se acoperă şi se îmbracă cu iarbă şi crini, despre care Domnul spune că nici Solomon, cu toată mărirea sa, nu a fost îmbrăcat ca unul din aceştia (Mt. 6:29). Toate acestea nu sunt decât pilde, figuri şi imagini (icoane) față de ceea ce vor fi creştinii la Înviere."

   SPRE TABOR - VOL.2 CURĂȚIREA

   PREOT ILARION V. FELEA