.. "Una este să te rogi cu luare aminte, luând parte și inima, alta este să te cobori cu mintea în templul inimii, și de acolo să aduci rugăciunea tainică, plină de putere și harul lui Dumnezeu. A doua iese din cea dintâi. Atenția minții, din timpul rugăciunii atrage inima spre consimțământ, întărindu-se atenția; consimțirea minții cu inima se preface în unirea inimii cu mintea; în sfârșit, atenția altoindu-se rugăciunii, mintea se coboară în inimă, pentru cea mai adâncă sfântă slujbă a rugăciunii. Toate acestea se lucrează sub îndrumarea harului lui Dumnezeu, după bunăvoința și planul ei. Năzuința spre cea de a doua, fără să o atingi pe cea dintâi, nu numai că e fără folos, ci poate fi pricină de cea mai mare vătămare“. (Opere, vol. II, pag. 263). Același lucru îl spune și schimonahul Vasile. Recunoscând ca posibilă, pentru cei începători, rugăciunea inimii cea lucrătoare, el ne ferește de căutarea cea din capul nostru și mai înainte de vreme a rugăciunii celei văzătoare, zicând: „Cel plin de îndrăzneală și încrezut, căutând ceea ce e mai presus de vrednicia și orânduirea Lui, cu trufie caută să ajungă mai înainte de vreme la rugăciunea cea văzătoare. Dacă cineva, în părerea de sine visează să ajungă la cele înalte, fiind cuprins de o dorință satanică dar nu adevărată, pe unul ca acesta, ca pe o slugă a sa, diavolul repede îl prinde în mrejele sale“.
Sbornicul. Dialogul 3.Despre rugăciunea lui Iisus.

Comentarii
Trimiteți un comentariu