" Bucuria se construiește; este o stare care se formează și se consolidează de la Dumnezeu însuși în calitate de harismă și dar al Sfântului Duh. Însă trebuie ca mai întâi să premeargă propria noastră strădanie și voință, propria noastră consimțire și conlucrare cu acest eveniment.
Mai întâi noi trebuie să " vrem" și să alegem să fim bucuroși. Pentru că altfel Dumnezeu nu poate să forțeze ușile sufletului nostru, nici nu poate să ne siluiască voința. Dacă noi persistăm să privim spre momentele negative și spre evenimentele întristătoare ale vieții noastre, atunci creăm o astfel de stare negativă încât nu cred ca altcineva în afară de noi ar putea să ajute situația. Nu este întâmplător nici faptul ca Hristos totdeauna, înainte de o vindecare minunată stăruie cu întrebarea: " Vrei tu să te faci bine?" Trebuie ca mai întâi să curățim farfuria ca să poată Dumnezeu să ne servească mâncarea, adică Harul. Aceasta este propria noastră alegere și strădanie. Atunci Dumnezeu nu ne va oferi ceva ce am putea să facem noi singuri. El vrea să vadă propria noastră voință și propria noastră osteneală. Maturitatea noastră. Ridicarea responsabilităților noastre în fața vieții.
Grăiește Starețul Emilianos Simonopetritul: " Dacă nu ai dispoziția de a căuta să afli apă deasupra pământului și dacă stai, nu poate fi vorba ca Dumnezeu să-ți spună că există apă dedesubtul pământului".
În Biserică toate lucrurile sunt dumnezeiești-omenești. Nu sunt doar dumnezeiești, deoarece atunci se distruge persoana omenească și se desființează omul. Dar nu sunt nici cu totul antropomorfe sau antropocentrice. Drept pentru care, bucuria este alegere; o alegere pentru care suntem chemați să plecăm".
VINOVĂȚIA BUCURIEI
PREOT HARALAMBOS PAPADOPOULOS

Comentarii
Trimiteți un comentariu