Dumnezeu este „Soarele dreptății" (Maleahi 3, 20), revărsând razele bunătății; iar sufletul, prin hotărîrea liberă a voii lui, sau ca ceara,sau ca lutul...
Dumnezeu este, precum s-a scris, „Soarele dreptății" (Maleahi 3, 20),revărsând peste toți razele bunătății. Dar sufletul se comportă prin hotărîrea liberă a voii lui sau ca ceara, prin iubirea față de Dumnezeu, sau ca lutul, prin iubirea de cele pământești. Precum deci lutul se usucă prin fire, sub razele soarelui, iar ceara se înmoaie prin fire, la fel sufletul iubitor de pămînt şi de lume, îndemnat fiind de Dumnezeu şi împotrivindu-se, prin hotărîrea voii sale se învîrtoşează ca lutul şi se împinge pe sine spre pierzanie, asemenea lui faraon; dar sufletul iubitor de Dumnezeu se înmoaie ca ceara și, primind formele şi întipăririle dumnezeieşti, se face lăcaşul lui Dumnezeu în duh....
Sufletul nu se poate întinde niciodată după cunoștința lui Dumnezeu dacă nu se va atinge Dumnezeu de el, făcând pogorămînt, şi nu îl va ridica spre Sine. Căci nu poate străbate mintea omenească atâta cale încât să ajungă la perceperea vreunei iluminări dumnezeieşti dacă nu o atrage însuşi Dumnezeu (cât e cu putință minții omenești să fie atrasă) și nu o luminează cu razele dumnezeieşti. [Sf. Maxim Mărturisitorul, II, 111, 115]
Cartea Filocaliilor

Comentarii
Trimiteți un comentariu