" Prin rugăciune se păzește omul de păcat, căci mintea rugătoare se indeletnicește cu Dumnezeu, și întru smerenia Duhului stă înaintea feței Domnului, pe Care Îl cunoaște sufletul celui ce se roagă."
" Prin rugăciune, omul se atinge de energia lui Dumnezeu, de Harul Său, care îl ferește de păcat. Rugăciunea neîncetată îl face pe om să pătrundă în prezența dumnezeiască,ale cărei lucrări sunt înfricoșate și mai presus de înţelegere. Apostolii şi sfinții vorbesc adeseori despre ele, înfăţişându-le ca bucurie, pace, dulceață, bunătate, blândeţe, smerenie şi însuflare. Cel ce trăiește în prezenţa lui Dumnezeu poartă într-însul roada Duhului, iar gândul lui este mereu la toate câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit". Chiar dacă, potrivit normelor lumii acesteia, condițiile sale exterioare de viață sunt mizere, el a dobândit deja desfătarea raiului și bucuria mântuirii. Însă cel care nu a cunoscut prezenţa lui Dumnezeu se lipseşte pe sine de „singurul lucru care trebuieşte”, de bucuria mântuirii Domnului.
Omul nu este autonom, independent, nici nu își este sieşi suficient. Pentru a avea cu adevărat viaţă, el trebuie să se alipească de Viață, altminteri duhul cel mort şi ucigător al vrăjmaşului îl va robi şi îi va împărtăşi moartea lui. Omul se va alipi fie de Dumnezeu şi va primi Duhul Vieţii, fie de vrăjmaş şi va primi moartea.
Atunci când creştinul face loc rugăciunii în mintea şi în inima sa şi se îndeletnicește numai cu gândurile ce vin de la Dumnezeu, este ferit de vicleşugurile vrăjmaşului, care nu află pricină să îl ispitească. Însă atunci când cuvântul Evangheliei nu este lucrător în inima sa, omul este suspus unei mulțimi de gânduri şi este în primejdie să devină sălaşul unor energii stricăcioase şi nimicitoare. Când Îl are pe Dumnezeu sălăşluind în inima sa, el începe treptat să I se asemene. Insă vai de omul înlăuntrul căruia sălăşluieşte duhul potrivnicului, căci atunci se aseamănă treptat cu întunecata lui schimonosire. Din nefericire, oamenii nu cunosc acest adevăr și tocmai în aceasta constă tragedia lumii."
ARHIMANDRITUL ZAHARIA
RUGĂCIUNEA O NESFÂRȘITĂ ÎNFĂPTUIRE

Comentarii
Trimiteți un comentariu