"Ce faci poporul meu, te-ntreb, ești bine?
De două zile mă gândesc la tine...
Poate ai zice că e prea târziu,
Dar vreau să știu, ce faci, ești încă viu?
Sper să nu dormi, că doar o viață ai,
Și cinstea-aceea ce vine din rai,
Ai o noblețe ce ți-o simt și-n gânduri,
Ce vine de departe din adâncuri!
Și istețimea ce o porți de veacuri...
Nu ai nevoie, să fii drept, de leacuri,
Nu ești bolnav, ești viu, așa te văd...
Și ce mult îmi doresc să te revăd!
Ce faci poporul meu, te-ntreb, ești bine?
Cu-atatea calități ce sunt în tine...
Mai ai mândria de-a te fi născut,
La porți imperiale, veșnic scut?
Mai ai mândria ce ți-au dat-o bunii,
Cu dragoste, la începutul lumii?
Căci țara-ți este mândră și frumoasă,
Tu ce mai faci, mai ești cumva pe-acasă?
Eu te iubesc cu dor, poporul meu,
Întoarce-te, te rog, spre Dumnezeu,
Mi-e dor de tine cum te știu, și-aș vrea,
Ca Dumnezeu să-ți dea încrederea! "
Ion-Cristea Marilena
Din volumul "Îngeri în colivie"
La mulți ani! 🇹🇩🇹🇩🇹🇩

Comentarii
Trimiteți un comentariu