"Ce bine-ar fi să nu uităm,
Că viața asta-i trecătoare,
Și doar ce-n suflet adunăm,
Ne însoțește la plecare!
Că trupu-i doar un adăpost,
O locuință temporară,
Iar sufletul în sfântu-i rost,
Cu veșnicia se măsoară!
Ce bine-ar fi de-am împărți,
Nu doar am aduna-n neștire,
Iar egoismul ar pieri,
Cu dorul de îmbogățire!
Ce bine-ar fi de ne-ar păsa,
De cei secați de neputință,
Iar pentru mâna ce am da,
N-am aștepta recunoștință!
Ce bine-ar fi dac-am fi vii,
Nu doar în trupuri, ci-n simțire,
Și-am învăța de la copii,
Ce este sincera iubire!
Ce bine-ar fi de am avea
În inimi pace și iertare,
Și n-am urî, și n-am durea,
Și rănile s-ar vindeca,
Căci decât sfântă dragostea,
Doar Dumnezeu este mai mare!
Ce bine-ar fi de bine-ar fi,
Și-n bunătate ne-am uni..."
Licuta Pântia

Comentarii
Trimiteți un comentariu