"... Căutați și veți afla.
Ce trebuie să căutăm? O legătură vie şi simțită cu Dumnezeu. Asta o dă Harul Sfântului Duh, dar e nevoie ca şi noi să ne ostenim pentru a o dobândi.
Dar încotro să ne îndreptăm osteneala? Spre lucrarea de a ne aduce aminte de Domnul, ca unul ce este aproape şi chiar în inima noastră.
Ca să izbutim în această lucrare, se dă sfatul ca să deprindem rugăciunea lui Iisus: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă"! repetând-o neîncetat, cu gândul la Dumnezeu, Care se află în inimă sau aproape de inimă.
Stai cu luare aminte în inimă în fața lui Dumnezeu şi spune:
"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul". Toată lucrarea e cuprinsă în aceasta şi, după chiar fiinţa lucrului în sine, nimic nu se mai cere. Lucrarea este să stai cu mintea în inimă înaintea feței Domnului şi să-I spui rugăciunea.
Odată cu aceasta, să ştii că rugăciunea minții e să stai cu mintea înaintea Domnului, cu suspinuri îndreptate către El, iar rugăciunea lui Iisus:
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!" este rugăciunea de cuvânt vorbit, din afară.
Prin acest mijloc, amintirea de Dumnezeu se va întări în minte şi fața lui Dumnezeu va străluci în sufletul tău ca soarele. Pune un lucru rece în fața soarelui şi el se va încinge.
Tot aşa se va încălzi şi sufletul la pomenirea lui Dumnezeu, Care este un soare al cugetului.
Iar ce va urma mai târziu, vei vedea singur. Osteneala cea dintâi este deprinderea de a repeta neîncetat
rugăciunea lui Iisus; ziceţi mereu cu gândul la Dumnezeu. Şi aici este întreg secretul..."
Sbornicul - Vol 1 ,
"Lucrarea minții - Despre Rugăciunea lui Iisus"

Comentarii
Trimiteți un comentariu