"Când Duhul Sfânt în om Se odihnește,
Căci pe Hristos în suflet L-a primit,
Te uiți la el și-l vezi că strălucește
Ca un luceafăr blând și fericit.
E numai bunătate și lumină,
Pe chipul lui Se vede Dumnezeu!
Pe fruntea-i descrețită și senină
Nu sunt furtuni, doar liniște mereu..
De îl jignești, îi pare rău de tine
Și-ți cere scuze că te-a amărât;
De toți vorbește pururea de bine,
Chiar și de cei ce l-au tratat urât.
La început nu știi cum să-l clasifici
Și te întrebi de nu-i un ipocrit,
Atât de rari sunt oamenii pacifici,
Și-aproape imposibil de găsit..
Un om din ăsta, bun cu fiecare,
Atent și săritor și generos,
E pentru toți o binecuvântare,
Icoană vie-a Domnului Hristos.
Și totuși societatea nu-l dorește
Așa cum e, amabil și umil;
De multe ori "ciudat" ea îl numește,
Într-adevăr, nepotrivindu-se ca stil.
În lumea asta superficială
Un om ce-L are-n el pe Duhul Sfânt
Nu e o știre chiar senzațională
Ce poate face vâlvă pe pământ..
De fapt, ar trebui ca omenirea
Să-L poarte-n suflete pe Dumnezeu,
Aceasta ne era cândva menirea,
Ca noi în El și El în noi mereu,
Dar răzvrătirea generalizată
Ne-a sărăcit de-al nostru Creator,
De-aceea pe pământ ni Se arată,
Venind din cer, Hristos Mântuitor.
A trebuit ca Dumnezeu să vină
Să-mbrace haina firii omenești
Ca să ne umple iarăși de lumină,
Redându-ne măririle firești.
Dar din păcate lumea nărăvită,
Mereu în căutare de plăceri,
Mereu în căutare de ispită,
Nu-L caută pe Domnul nicăieri.
Și-atunci un om cu Duhul Sfânt în sine
E mai de preț ca aurul curat.
De-l ai în preajmă, studiază-l bine
Căci e model de om adevărat.
Ar trebui ca toată omenirea
Să Îl primească-n ea pe Duhul Sfânt.
El e trimis să ne sfințească firea,
De vom trăi-n credință pe pământ."
de Preot Sorin Croitoru
Comentarii
Trimiteți un comentariu