Patru grupe merg în rând.
Deţinuţii câte zece .
Într-un om dospeşte-un gând
după ce-nflorise rece.
.
Gândul lui e-un gând cu fald
şi cu fel şi fel de chinuri.
Când mai rece, când mai cald,
e un gând purtat în chinuri. […]
Vine-o voce şi îi spune:
Scapă-odată de bătăi.
Gându-i fum în rugăciune,
vâlvora unei bătăi.
Ce de sare, ce de sare
veşnic i se pune-n blid !
Nu e om, i-o arătare,
bătăuşii o ucid.
Sarea-l arde, îl aprinde
cere apă, niciun dram.
I se scuipă în merinde,
pus să latre: ham! ham! ham!
Veşnic este pus la şmotru,
veşnic este la hazna.
E strigat bandit şi lotru,
lipitoare, poamă rea.
Cine sunt chinuitorii?
Nu sunt temniceri. Ghiceşti:
Sunt feciorii, sunt feciorii
ce trecură prin Piteşti!
Unul pe-altul se spioană,
unii pe-alţii s-au smintit,
din prigoană în prigoană
până când s-au năucit.
Joacă acum după cadenţa
tobei care bate-n vânt.
Este vina lor? Demenţa
n-o poţi pierde în cuvânt!
Veacul însuşi e-n demenţă
năucit e de dalac.
Pentru-aceşti feciori, clemenţă…
Daţi-le, de ştiţi, vreun leac!
Tot prin ce trecură dânşii
O repetă-acum cu el.
Oase frânte au într-înşii ?
Oase frânte fac şi-n el.
Îndopaţi au fost cu sare?
sare i se dă şi lui.
Excremente în mâncare?
Excremente şi-ntr-a lui.
Gându-i naşte alte gânduri.
Sentinela, uite-o-n cap!
Dacă voi ieşi din rânduri,
trage-n mine şi-am să scap.
Zise şi-o zbughi la fugă.
Sentinela trage drept.
Cade ca o buturugă
Glonţul i-a trecut prin piept.
Stepă fără de hotare.
Un cadavru în plin câmp.
Veacul, eclipsă de soare.
Ceasul bate tot mai strâmb.
Sursa. Adevărul
Comentarii
Trimiteți un comentariu