Poveste din Pateric

 

Avva Macarie locuia odată în pustia cea mare și petrecea numai el singur, iar mai jos era altă pustie în care locuiau mai mulți frați. Și lua seama bătrânul la cale și a văzut pe satana venind în chip de om ca să treacă pe acolo. Și se arăta că poartă o haină de in cu multe găuri și la fiecare gaură era spânzurată câte o tivguliță. Și i-a zis lui marele bătrân: unde te duci? Și i-a răspuns: mă duc să aduc aminte fraților. Iar bătrânul i-a zis: și la ce îți trebuie ție aceste tivgulițe. Și a zis: bucate duc fraților. Iar bătrânul a zis: dar toate acestea? Și a răspuns: da, căci de nu va plăcea cumva una, îi aduc alta iar dacă nici aceasta, îi dau alta și negreșit dintre acestea măcar una îi va plăcea lui. Și acestea zicând, s-a dus. Iar bătrânul a rămas pândind căile până ce iarăși s-a întors acela. Și văzându-l pe el bătrânul, i-a zis: mântuiește-te! Iar el a răspuns: cum se poate ca să mă mântuiesc? I-a zis lui bătrânul: pentru ce? Iar el a zis: căci toți mi s-au făcut sălbatici și nimeni nu mă respectă. I-a zis lui bătrânul: dar nici un prieten nu mai ai acolo? Iar el i-a răspuns lui: ba am acolo numai un călugăr prieten și numai el mă respectă și când mă vede se învârte ca o vârtelniță. I-a zis lui bătrânul: și cum se numește fratele acela? Iar el a zis: Teopempt. Și zicând acestea, s-a dus. Și sculându-se avva Macarie, s-a dus în pustia cea mai din jos. Și auzind frații, luând stâlpări de finic, au ieșit în întâmpinarea lui. Și fiecare se gătea, socotind că la dânsul va să găzduiască bătrânul. Iar el a întrebat cine este cel ce se numește Teopempt în muntele acela și găsindu-l a intrat în chilia lui. Iar Teopempt l-a primit pe el cu bucurie. După ce a început a rămâne singur cu dânsul, i-a zis bătrânul: cum te afli, frate? Iar el a zis: cu rugăciunile tale, bine. A zis bătrânul: nu cumva te luptă gândurile? El a răspuns: acum bine sunt: căci se sfia să-i spună. I-a zis lui bătrânul: iată, câți ani mă nevoiesc și sunt cinstit de toți și pe mine bătrânul mă supără duhul curviei. A răspuns zicând și Teopempt: crede-mă, avvo, că și pe mine. Iar bătrânul pricinuia că și alte gânduri bat război cu dânsul, până să-l facă să mărturisească. Apoi i-a zis lui: cum postești? Iar el i-a răspuns: până la al nouălea ceas. I-a zis lui bătrânul: postește până seara și te nevoiește și citește de rost din Evanghelie și din celelalte scripturi. Și de-ți va veni vreun gând, niciodată să nu ai aminte jos, ci totdeauna sus. Și îndată Domnul îți ajută. Și punând la cale bătrânul pe fratele, a ieșit iarăși la pustia sa. Și luând seama, iar a văzut pe diavolul acela și i-a zis lui: unde te duci iarăși? Iar el a răspuns: să aduc aminte fraților¹ și s-a dus. Iar după ce iarăși s-a întors i-a răspuns lui sfântul: cum sunt frații? Iar el a zis: rău. Iar bătrânul a zis iarăși: pentru ce? Iar el a zis: sălbatici sunt toți și cea mai mare răutate este că și acela pe care îl aveam prieten și mă asculta și el nu știu de unde s-a răzvrătit și nici el nu mi se mai apleacă, ci decât toți mai sălbatic s-a făcut. Și m-am jurat să nu mai calc pe acolo fără numai după ce va trece o vreme. Și așa zicând s-a dus, lăsând pe bătrân. Iar sfântul a intrat în chilia sa.

Patericul egiptean