ASPAZIA OȚEL PETRESCU- Despre biometrie ṣi armele creṣtinului

 

"Clar este că tot ce ține de biometrie și de nanoindustrie, în special de nanotehnologie, trebuie respins. Dar să vedeți ce am primit eu ca răspuns, așa între timp. Ăștia au reușit să creeze nanoparticula. Deci, ei au putut să creeze organe care sunt similare celor vii, dar care sunt mai rezistente și mai eficace decât cele vii. Deci, un implant cu un ficat făcut din nanoparticule este viu, nu este respins. Nu sunt respinse niciodată organele acestea. Și pe această chestie, aceștia ne promit o viață de cel puțin 150 de ani. Vă puteți imagina că ei tind să afirme că pot câștiga, prin nanotehnică, veșnicia sau, în orice caz, vârsta matusalemică. Au comunicat la un moment dat că au reușit cu nanoparticula să creeze o conștiință fără Dumnezeu. Conștiința oricărui om, fie că este creștin, fie că nu este creștin, are în ea cunoașterea existenței lui Dumnezeu. Așa era și considerată, întotdeauna, dovada cea mai peremptorie că Dumnezeu există. Toți filosofii mari au avut ca argument palpabil și verificabil de toți tocmai chestia aceasta: conștiința noastră se naște, se formează odată cu noi, și în ea este conștiința de Dumnezeu. Vrăjmașii au reușit să înlăture această conștiință a noastră îndumnezeită sau cu scânteia dumnezeirii în ea și să pună o conștiință nano, fără cunoașterea lui Dumnezeu. Pot să facă acest implant de oriunde. O trimit direct în ADN, de la orice distanță, și omul habar nu are că a primit-o. Și te trezești dintr-odată un om demonizat. În loc să ai conștiința care are în ea scânteiuța divină pe care Dumnezeu ți-o trimite la facere… 

Noi, creștinii, știm că în momentul în care este fecundată celula, în același moment din inima lui Dumnezeu pleacă această luminiță, care este în sinele tău toată viața, și cu care mergi în Înviere. Ei, am zis, Dumnezeule, ce ne facem? N-ai cum să te aperi dacă el o poate trimite de oriunde direct în ADN și tu habar n-ai că ai primit-o! M-am speriat foarte tare. 

Ca să apară mai târziu o știre care pur și simplu m-a uluit. Cei de la NASA au niște birouri speciale, niște laboratoare speciale, adevărate cetăți, în care verifică toate adevărurile creștine. Toate sunt verificate. Au concluzii uluitoare. Ei știu ce înseamnă într-adevăr miracolul divin. Și au verificat de pildă chestia cu 40 de zile. Într-adevăr, în a 40-a zi, omul merge la judecata personală. S-au convins că nu este poveste, așa este, verificat de ei. Au verificat și de data aceasta să vadă care sunt șansele nanoparticulei și ce face o asemenea conștiință în continuare, în dezvoltare. Și au constatat că în prezența Sfintei Euharistii, deci în prezența împărtășaniei, toate cad! Organele, conștiințele, nu fac două parale. Biometria cade! Deci, într-un organism care este spovedit și împărtășit, toate se reduc la zero, nu numai nanoparticula, ci și cipul care a fost implantat. Când Iisus s-a jertfit și a constituit taina prefacerii darurilor în Trupul și Sângele Mântuitorului, de-atunci știa că va fi apărarea noastră. Deci, prin Spovedanie și Sfânta Împărtășanie nu ne câștigăm numai mântuirea, ci ne apărăm și de ultimul asalt care va fi dat asupra noastră. 

Și au mai descoperit ceva. De-aia ei lucrează asupra creierului. Toate uneltele lor se plimbă în creierul nostru ca pe bulevard. Dacă ai numele lui Iisus în minte, iar nu-ți pot face nimic. Singur numele lui Iisus te apără de aceste ingerințe obținute prin radierea conștiinței care poartă scânteia divină în ea. Dacă spui de lucrurile acestea, e posibil să nu-ți fie bine. Poți să faci o congestie cerebrală, să faci un infarct cardiac, oricui i se poate întâmpla, nu? Este o sancțiune, n-ai voie să vorbești despre lucrurile acestea. Deocamdată, nimeni nu-ți pune nicio opreliște, zici, dar ea există! Supravegherea este deja în foarte mare măsură realizată fără de cip și fără de nanoparticulă, prin aceste câmpuri pozitive sau negative pe care oamenii sunt învățați să le manipuleze.  

Avea dreptate Părintele Ioan Iovan, degeaba a fost bârfit. Mulți l-au criticat, dar avea dreptate: efectul unei împărtășanii ține 40 de zile. Deci împărtășirea deasă, la 40 de zile, ne apără o dată pentru totdeauna de toate chestiile acestea. 

Însă, în ce privește biometria, acolo este o problemă. Cipurile acestea de acum sunt doar experimente și un fel de a obișnui organismele și omul, în totalitatea lui, cu acest sistem. La urmă, implantul cipului ultim, care le cuprinde pe toate celelalte, se face pe mână sau pe frunte. Sunt singurele două puncte unde laboratoarele de la NASA au constatat că poate fi influențat liberul arbitru. S-a ales fruntea pentru că s-au gândit că unii creștini își vor tăia mâna când vor afla adevărul. Capul nu și-l vor putea tăia. Și atunci au căutat un alt punct, pe frunte, și l-au găsit. Dar de ce se întâmplă chestiunea aceasta? Nenumitul n-are nevoie de așa ceva. Vă dați seama, dacă el poate să trimită o nanoparticulă din Cosmos, ce-i trebuie lui toată complicația aceasta biometrică? Îi trebuie, pentru că diavolul l-a ispitit pe Dumnezeu în problema Iov. Diavolul a venit și i-a spus: „Doamne, de ce pariezi pe om, că e un ticălos? Te trădează. Lasă-mă să-i fac ce știu eu și să vezi că Te scuipă în față și Te neagă. Mă alege pe mine”. Și Dumnezeu i-a zis atunci: „E în regulă! Eu de-aia i-am dat lui liber arbitru, ca să aleagă. Dar îl lași să aleagă. Te alege pe tine, e al tău. Mă alege pe Mine, e al Meu. Dacă tu îl pui cu biciul să te aleagă pe tine, e tot al meu. Pentru că l-ai obligat. I-ai încălcat liberul arbitru cu care Eu l-am înzestrat”. 

Deci, clar, asta este. La Pitești s-a văzut că așa este. Primii care au murit dintre cei care au căzut, care au blasfemiat, care au bătut, care n-au mai știut ce este cu ei, pentru că au fost duși cu biciul acolo, au plecat la Domnul în lumină. Marcel Petrișor și Părintele Calciu Dumitreasa fac mărturisirea aceasta în legătură cu Costache Oprișan, care a fost cel mai călcat în picioare dintre toți, a fost martirul cel mai martir. A fost cu adevărat serafimul martirilor, cum i s-a spus. A murit înainte să se recupereze total. Părintele Calciu a vrut să-l salveze, știți cum. Nu a reușit. Când a murit, era o zi mohorâtă, tristă, urâtă. În momentul când l-au scos ca să-l ducă la groapă, a răsărit un soare, nu se știe de unde și cum! L-a îmbrăcat într-o lumină încât părea făcut din aur! Deci, clar, a murit în lumină, a murit ca un serafim! Ca un serafim ce era! 

Dumnezeu respectă propriile Sale legi. Le respectă! De aceea noi nu trebuie să acceptăm cipul. Este capcana diavolului că alegem. „Eu nu i-am obligat. Eu le-am spus să aleagă”. El aici folosește o viclenie de fapt, pentru că cel care va alege să nu primească cipul va da dovadă de eroism. Pentru că alege moartea civilă. Ai ales moartea civilă, ai ales veșnicia. Clar. Cel care refuză cipul nu va putea să se hrănească, nu va putea să se îmbrace, nu va avea unde să locuiască. Deci, el este osândit la moartea civilă. Este o moarte lentă, într-o lume foarte mizerabilă pentru tine. Pentru că nu vei putea avea proprietate, dacă nu pui pe ea semnătura electronică, care va fi introdusă în cip. Nu vei putea să folosești salariul tău, care va fi într-un card și, în limita cardului, tu îți cumperi după nevoile tale, dar nevoile tale sunt calculate și limitate de cel care te conduce, care te dirijează. Dar diavolul nu-și dă seama că acestea sunt constrângeri, pe Dumnezeu nu-l poate înșela. Formal, diavolul poate să spună că noi am ales. Și de aici suntem ai lui. Atunci, noi nu-l alegem! Cu orice risc, nu-l alegem!

Aceasta este povestea biometriei. Deci, până la cipul pus pe mână sau pe frunte nu este un pericol neapărat. Dar este ca și cum ai da un deget. Dai unul, dai al doilea, dai al treilea, și până la urmă îți ia mâna toată. Îți va fi mai ușor să refuzi dacă ai exercițiul acesta al refuzului la fiecare etapă. Dar principal este atunci, la ultima etapă, să nu alegem cipul. Pentru că este o capcană, o viclenie a diavolului. N-are nevoie de chestiunea asta, ne poate demoniza fără cip. Au spus-o ei înșiși, au recunoscut. Dar, ca să fie valabilă învoiala lui Iov în fața lui Dumnezeu, el spune că noi alegem."

           Aspazia Oțel Petrescu