AȘEZĂMÂNTUL - ÎMPĂRTĂȘIREA

       

"Când sufletul ce s’a trezit și s’a pocăit este curățit de păcat, se aprinde de negrăită dragoste pentru Ziditorul său. Nu vrea, nici măcar o clipă, să se despartă de El, ci arde de dorința de a se uni cu El pururea. Această unire se poate înfăptui prin gânduri, prin cuvinte și prin fapte, adică prin minte, prin simțăminte și prin voință. Împărtășire sau cuminecare înseamnă unire. Prin ce îl putem iubi pe Dumnezeu – prin acestea ne putem și uni cu El. Căci s’a zis: „Să iubești pre Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta.” (Deut. 6, 5) Dar omul nu se poate uni cu Dumnezeu până ce nu se desparte de toate cele pământești, de tot ce este vremelnic și muritor. Omul se unește cu Dumnezeu prin minte atunci când se ostenește a cugeta fără viclenie la tot lucrul, așa cum singur Dumnezeu cugetă. Și mai mult se unește omul cu Dumnezeu cu mintea când se gândește neîncetat la El, la însușirile Sale, la puterea, înțelepciunea, bunătatea și veșnicia Sa. Omul se unește cu Dumnezeu prin inimă când aceasta se umple de dragoste, de dragoste pentru Dumnezeu și pentru tot ceea ce iubește Dumnezeu. Iar pe cine și pe ce iubește Dumnezeu ni s’a făcut cunoscut din descoperirea Adevărului. Însă inima întinată nu-l poate vedea, nici iubi pe Dumnezeu. Numai inima curățită de toată patima și de mincinoasa iubire vremelnică îl poate vedea și iubi pe Dumnezeu. Omul se unește cu Dumnezeu prin suflet atunci când cu bucurie împlinește toate dumnezeieștile porunci și pe toate se ostenește a le învăța, ca pe toate să le poată împlini, până la cea din urmă. Și toate poruncile lui Dumnezeu i se par ușoare, iar el ceva mai greu și prea-anevoie ar dori să facă, din dragoste pentru Ziditorul său. De aceea în mulți iubitori ai Domnului s’a născut dorința de a îndura munci și a muri mucenicește pentru Cel pe care-L iubesc.

Și așa, fraților, trei sunt felurile unirii sau împărtășirii noastre cu Dumnezeu. Unul este gândit, al doilea este simțit, iar al treilea este lucrător. Dar culmea unirii noastre cu Dumnezeu este Împărtășania cu trupul și sângele Fiului lui Dumnezeu. În aceasta sunt toate, ea este totul. Această unire cuprinde toate celelalte feluri de unire, această împărtășire cuprinde toate celelalte împărtășiri. Dumnezeu, fraților, S’a arătat în trup pentru ca noi, cei trupești, să ne putem uni cu Dânsul, împărtășindu-ne din trupul și sângele Său. Poate fi, oare, iubire mai mare decât aceasta? Închipuiți-vă, frați monahi, niște tovarăși ce călătoresc prin pustie, unde nu este nici pâine, nici vreun alt fel de hrană. Călătorii cei înfometați sunt istoviți de foame și se află în pragul morții. Atunci unul dintre ei spune: „Fraților, și eu sunt înfometat, dar dacă aș avea pâine, n’aș mânca-o, ci v’aș împărți-o vouă.” Mare dragoste este aceasta! Un altul spune: „Fraților, dacă aș avea apă, n’aș bea-o, deși sunt însetat, ci v’aș da-o vouă să beți.” Mare dragoste este și aceasta! Însă al treilea strigă: „Frații mei, veți muri toți de foame și de sete, iar în pustia aceasta nimic de mâncare și băutură nu se găsește. Pentru aceasta pe mine jertfă mă dau să fiu junghiat, ca să mâncați trupul meu și să beți sângele meu, și să rămâneți în viață!” O, frați călugări, nu poate fi dragoste mai mare decât aceasta. Aceasta este dragostea lui Hristos pentru oameni.

Fericit cel ce se împărtășește cu mulțămită. Fericit cel ce se desparte de lumea aceasta trezit, pocăit, curățit și împărtășit. Trezirea este vederea rănii sufletului. Pocăința este tăierea și deschiderea acestor răni. Curățirea este deplina tămăduire a rănilor făcute de păcate. Iar Împărtășirea este, fraților, revărsarea înlăuntrul nostru a unei vieți noi, a unei sănătăți și puteri noi.

Împărtășirea este al patrulea așezământ și așezământ nou. Acesta este așezământul meu către voi, și cuvântul meu de despărțire de voi! De veți avea trebuință de sfat și călăuzire după plecarea mea din această lume, îl aveți în Ohrida pe fratele meu, arhipăstorul Clíment. Către dânsul să vă îndreptați, și el vă va călăuzi pe calea adevărului și a mântuirii. Iar acum, duhovniceștii mei fii, rămâneți cu Domnul! Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu voi! Mila Sa să nu se depărteze de la voi! Sfântul său Duh să vă lumineze și să vă întărească până la sfârșitul zilelor voastre! Iertați, și toate să vi se ierte! Eu mă duc acolo unde toate se duc. Rugați-vă lui Dumnezeu pentru mine, nevrednicul. Iar eu, de mă voi învrednici vreodată a vedea fața lui Dumnezeu, mă voi ruga pentru voi, ca Domnul să vă miluiască și să vă mântuiască. Amin."

   SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI

   CELE 4 AȘEZĂMINTE ALE SFÂNTULUI NAUM AL OHRIDEI